Credeţi că un băiat şi o fată pot fi cei mai buni prieteni mereu şi nimic mai mult? Fără să se aprindă măcar o mică scânteie în sufletul unuia dintre ei, sau al ambilor? E destul de greu să te pronunţi, zic eu.. Dar cred că doi oameni care se cunosc perfect, care îşi împărtăşesc unul altuia cele mai sincere şi profunde gânduri, care au încredere deplină şi se cunosc ca două picături de apă, se înţeleg din priviri.. e foarte posibil să confunde la un moment dat prietenia cu dragostea. Şi cum nu s-ar putea întâmpla asta, când au fost tot timpul acolo unul pentru celălalt şi au scris împreună la filele vieţilor lor? Îmi vine în minte o replică dintr-un film, care m-a impresionat : "Un băiat şi o fată pot fi doar prieteni, dar la un moment dat, se vor îndrăgosti unul de celălalt.. poate temporar doar, poate la timpul nepotrivit, poate prea târziu, sau poate pentru totdeauna..". În plus, cred că rezumă în câteva cuvinte ideea centrală a romanului "Anna şi sărutul franţuzesc" de Stephanie Perkins.
Am ales să nu mai vorbesc şi eu despre acţiunea cărţii deoarece consider că aceasta e foarte bine sintetizată în sinopsis şi chiar nu e nevoie să dau alte detalii despre aceasta. În schimb, mi-am dorit să mă axez pe gândurile pe care acest roman mi le-a adus, pe temele abordate, despre starea de bine şi zâmbetele care m-au însoţit atunci când îl citeam.
Trimisă de tatăl ei în Franţa, la studii, Anna Oliphant e convinsă că va avea parte de cea mai urâtă perioadă din viaţa ei. „Cum, în Paris? Imposibil!” veţi gândi. Ştiu că dacă ni s-ar oferi ocazia asta, am crede că a dat norocul peste noi şi în cât mai rapid am ajunge la uşă cu bagajele pregătite şi cu inima plină de speranţă şi vise. Doar când mă gândesc la toate acele imagini de basm, la magia Parisului, la romantismul şi frumuseţea lui, simt că alunec într-o stare de reverie din care cu greu mă pot desprinde. În plus, sunt convinsă că nu sunt singura care consideră acest oraş unul feeric şi cadrul ideal pentru înflorirea celor mai drăguţe şi intense poveşti de iubire.
Însă pentru Anna e mai complicată situaţia, pentru că nu e uşor să îţi laşi prietenii dragi în urmă, frăţiorul mai mic şi absolut adorabil, persoana de care crezi că eşti îndrăgostită şi toate lucrurile care te făceau fericită, ca să te duci într-un alt continent, într-o ţară necunoscută de care nu ştii mai nimic şi care e plină de oameni care vorbesc o limbă ciudată şi complet străină ţie. Frica ei că nu se va adapta acolo e absolut firească şi nimeni nu o poate învinovăţi de snobism în cazul acesta.
Însă ceea ce ea credea că vor fi nişte luni dezastruoase, pline de situaţii neplăcute, se vor dovedi a fi perioada cea mai frumoasă, interesantă, presărată cu zâmbete, speranţe, şi plină de momente care îi iau luat răsuflarea şi îi accelerează bătăile inimii. Va afla ce e prietenia adevărată, se va simţi ca într-o mare familie formată din tineri ca şi ea care o acceptă şi o ajută, îi oferă gânduri bune şi încredere. Şi cel mai important, alături de Etienne (care cu siguranţă vă va face să suspinaţi, deoarece e fermecător, educat, amuzant, protector, dulce..iar lista ar putea continua la nesfârşit) are parte de o năvală de sentimente puternice, dar care se nasc treptat, frumos, firesc, aşa cum e şi în viaţă. Apropierea lor are loc pas cu pas, trec prin toate stadiile necesare solidificării relaţiei lor: amiciţie, prietenie, iubire. Se sprijină unul pe celălalt, îşi şterg unul altuia lacrimile şi îşi aduc zâmbete pe chip, trec împreună prin frământări specifice vârstei şi încercările la care viaţa îi supune.
Personajele sunt conturate cu grijă şi cu mult realism, fiind adolescenţii tipici, care uneori sunt impulsivi, greşesc, iau decizii pripite sau le e teamă să schimbe ceva în viaţa lor. Avem parte de fluturaşii în stomac specifici primei iubiri adevărate, de trăiri intense, de reproşuri, teama de a spune e simţi, toate trecute prin filtrul tinerilor pătimaşi şi care au tendinţa uneori de a exagera, de a vedea amplificat unele situaţii. Dilemele apar la tot pasul, fiind la vârsta în care se simt neînţeleşi de cei din jur, dar prin curaj reuşesc într-un final să îşi impună punctul de vedere. Totodată, cartea vă va umple inima de o stare de bine, de entuziasm, iar sufletul vă va surâde adesea, deoarece Anna tratează uneori situaţiile cu o ironie şi francheţe debordantă, iar împreună cu prietenii ei trece prin situaţii amuzante şi pline de farmec.
E posibil ca acest roman să fie evitat de unii, considerându-l superficial (aici o mică parte de vină are titlul, părerea mea), şi cred că aceasta e o mare greşeală, e păcat să catalogaţi astfel o carte, fără să încercaţi măcar să vedeţi cum e. E ca şi cum aţi judeca un om după înfăţişare, nu după suflet. Mai ales că această carte tratează anumite teme importante, mature, dureroase, din care fiecare are ceva de învăţat. Urmăreşte maturizarea personajelor şi vedem o evoluţie evidentă a comportamentului lor. Cu siguranţă romanul lui Stephenie Perkins vă va cuceri prin debordanţă, optimism, drăgălăşenie şi vă va face să experimentaţi din nou o paletă largă de sentimente pure, tipice adolescenţei, dar totodată vă va impresiona şi prin temele mai serioase şi profunde pe care le abordează.
