Ultimul rămas

Prolog

  Cei mai periculosi oameni, demeonii în persoană, se aflau în faţa mea şi ceea ce mă doare cel mai tare este faptul că şi el se află printre ei.
Pistoalele lor erau îndreptate spre mine, iar eu nu puteam face nimic. Simţeam deja cum viaţă îmi trece prin faţa ochilor, cum sfârşitul mă prinde din urmă. Să fiu omoarata chiar de persoana care m-a acceptat exact cum sunt, care a fost mereu alături de mine conştient de riscurile care mă înconjoară. Persoana care m-a iubit fara sa ma schimbe, ajungand sa-mi doresc singura schimbarea, şi care m-a învăţat să iubesc, să am sentimente.
Mă aflam la prăpastia unde ochii lui verzi au făcut pentru prima dată contact cu ai mei. În locul unde viaţa mea a căpătat alt sens, cu totul diferit, locul unde am primit o şansă la un nou inceput.
Mi-a trecut prin cap să fug, să încerc ceva care le-ar putea distrage atenţia, dar eram conştientă de faptul că orice încercare era mortală.

Jason avea ochii plini de ură, de acest sentiment care îl predomină încă de când l-am cunoscut. Ştiu că ar trage primul, şi ar face acest lucru cu zâmbetul pe buze, fără nicio ezitare. Drake era serios, ca de obicei, neclintit, dorind răzbunarea mult aşteptată.
Dar el..
Persoara care mi-a redat încredere asupra mea, este pusă în postura de a mă ucide. Nu se uită în ochii mei, dar eu, în schimb, nu puteam privi altundeva decat la trupul lui masiv care putea dobora pe oricine. Degetele lui lungi se imprimau perfect pe pistol, iar părul ciufulit, din cauza vântului, îmi trezea amintiri de neuitat.
Toată viaţa pe care o visam alături de el putea să dispară printr-o simplă apăsare pe trăgaci. 

-Omoară-mă! Fă-o! Harry se uită confuz la mine, dar ştia că la el mă refer. El e singurul care poate să-mi redea viaţa mult dorită, dar tot el este şi cel care mă poate face să sfârşesc într-o secundă. 

Jason era de asemenea confuz, dar şi nervos, privindu-l pe Harry care nu se uita la mine şi nu avea niciun gand sa apese. Ştiam că l-ar fi omorât pe el în momentul acesta şi după s-ar fi ocupat de mine, pentru că nu mai vrea să piardă nicio secundă văzându-mă pe mine bine, în viaţă, la mai puţin de cincisprezece centimetri de el. 

-Harry, ai de gând să faci ceva sau mă ocup eu cu Drake? Trăgea de timp, ştiam asta. Nu pot să cred că ei sunt veşnicii mincinoşi pe care eu la un moment dat, i-am crezut şi le-am dat o a două şansă. Am trecut peste orgoliu şi am putut zâmbi în aceeaşi încăpere cu toţi duşmanii mei, cu speranţa că o schimbare va avea loc cândva. Trebuia să îmi dau seama că dorinţa de sânge este mult mai mare decât orice altceva pentru aceşti demoni. Dar nu şi pentru Harry.

Am făcut trei paşi în faţă, în direcţia lui. Harry a ridicat capul şi m-a privit exact ca prima oară. Doar că acum locurile erau altele. El avea pistolul, eldomina situaţia şi acum unul dintre noi chiar trebuia să moară. 

-Unde este băiatul care putea omorâ pe oricine oricând? FĂ-O, HARRY! Ţip la el cât de tare pot şi îl văd cum tresare. 

-Situaţia devine ridicolă! Drake se îndreaptă spre mine, cu o privire ucigător de serioasă. Închid ochii şi ridic capul spre cer. 

Peste câteva secunde, aud o împuşcătură, dar nu simt nimic. Nu eu am fost cea împuşcată.