Viata unei adolescente

Capitolul 12-Epilog

Dupa o luna:

  Trecuse deja o luna de cand ma mutasem.M-am acomodat greu aici,orice lucru imi amintea de vechiul oras.Totusi inca tineam legatura cu Sara si Andrei.Cu ea vorbeam zi de zi iar cu Andrei din cand in cand.

 Sara:

  -Alo!Alex vino pana la mine,trebuie sa-ti dau ceva.

  -Ce?Cine e la telefon?

  -Sunt eu Sara desteptule!Hai,grabeste-te!

  -Bine,bine,ajung in 10 minute.

  Am inchis telefonul,speram asa mult ca Alex sa ia decizia corecta in ceea ce priveste biletul pe care aveam s ail dau.Anna imi spusese sa nu citesc continutul biletului dar,oricum nu era nevoie,stiam deja ce scrisese in el.

  Eram prinsa in gandurile mele cand bataile insistente in usa de la intrare m-au trezit la realitate.

  -Vin imediat!Nu mai bate!!!

  -Aaah Alex,tu erai…

  -Stau in fata usii de 10 minute,te-ai hotarat in sfarsit sa-mi deschizi?Zise el radicandu-si spranceana intr-un mod foarte amuzant.

  -Scuze…eram prinsa in alte treburi.

  -Nu-I nimic,ce ai sa-mi dai?

  -Asteapta doua secunde.

   M-am dus la buzunarul jachetei mele si am luat biletelul mototolit.

  -Uite,asta este pentru tine.

  -Ce e asta?

  -Un biletel nataraule…citeste-l cand ajungi acasa.

  -Poti sa-mi spui ce contine?

  -Nu,nu pot.Acum poti pleca,papa Alex.

  (Pfff ma da afara din casa…cum am ajuns)

  Am bagat biletelul in buzunar si m-am grabit spre casa.Am trantit usa de la intrare si m-am asezat,linistit pe pat.Am scos biletelul si l-am desfacut cu grija sa nu-l rup.

   Alex,Stiu ca mesajul asta il vei citi cand eu voi fi deja departe de tine.Vreau sa stii ca imi pare nespus de rau pentru cele intamplate.Mi-as dori sa putem fi din nou impreuna.N-am vrut sa plec,te iubesc,si mereu va fi asa.Dar trebuia sa uit cumva…Cat mi-as fi dorit sa pot ramane,sa-ti simt caldura corpului cand ma luai in brate,sa-ti vad chipul zi de zi,zambetul tau imi produce fiori ori de cate ori se afiseaza pe chipul tau.Cu toate astea m-am resemnat,poate nu a fost sa fie.Oricum vreau sa stii doar atat:Te-am iubit,te iubesc si te viu iubi toata viata,ai fost prima mea dragoste,si nu o sa te uit.Cu drag,Anna.

   Anna…oare de ce nu mi-a zis toate astea INAINTE sa plece?De ce ii place sa complice lucrurile?

   Alarma ceasului rasuna in intreaga incapere.

   -Aaah,e deja dimineata?

  Mi-am pus papuceii mov in picioare si am coborat pentru micul dejun.Hmm,oare de ce e casa asa pustie?Mi-am mutat privirea spre ceasul asezat pe masa.CE NAIBA?!E deja 12:30?Am doar 30 de minute ca ajung la scoala?

  Am mancat rapid din castonul cu cereale si lapte de pe masa dar laptele se racise iar cereale erau deja inmuiate in lapte.Am luat doua guri din el iar restul a fost mancarea perfecta pentru cainele vecinei.

   Am urcat scarile,mi-am facut ghiozdanul si ma pregateam sa ies din casa cand am realizat ca eram inca in pijamale.Off oare se mai poate intampla ceva MAI RAU de atat?Am urcat din nou si mi-am luat ce am gasit prin dulap,adica o rochita de vara,bleumarin cu niste floricele rosii.

   Mergeam cu capul in pamant,butonand telefonul,cautand melodia potrivita,cand,deodata aud o cazatura.

  -Auch!

  -Scuzeee…n-am vrut sa te lovesc,nu stiu unde mi-e capul in dimineata asta.

  Baiatul peste care am dat s-a ridicat si si-a adunat cartile de pe jos,apoi s-a intors cu fata spre mine.

  -Nu-i nimic,se mai intampla…a zis el zambindu-mi.

  Am ramas incremenita,am recunoscut imediat acel zambet.

  -A-A-Alex?!

  Ma inrosisem toata,obrajii parca imi luau foc iar inima mai avea putin si imi sarea din piept.

  -Anna!!!Mi-ai lipsit asa mult.Sara mi-a dat biletul,dup ace l-am citit a trebuit sa vin aici.

  -Ai venit aici pentru mine?

  -Da!Da!Daaa!Doar pentru tine,te iubesc,te ador Anna!

   S-a apropiat de mine,m-a luat in brate apoi a urmat sarutul.Milioane de fiori imi strabateau corpul,inima imi batea cu putere,speram ca acel moment sa nu se termine curand.

  -Mi-a fost dor de tine,nu te mail as sa pleci niciodata.

  -Alex mi-ai lipsit mult,ma gandesc la tine mereu,orice as face mi-aduc aminte de tine.Te iubesc!

  -Haide,avem multe de povestit dar acum intarziem la ore!

  -Ce?Te-ai mutat aici?

  -Da,unchiul meu locuieste in apropiere asa ca m-am mutat cu el.

  A urmat un al sarut,de data asta mai lung.Ne-am luat de mana apoi am luat-o amandoi la fuga spre liceu,se pare ca acea dimineata nu a fost deloc ghinionista.

Sfarsit!

Multumesc din suflet celor care au citit,votat si comentat.Sper ca v-a placut povestea mea.Prima poveste mai lunga scrisa de mine.Pot spune ca pe parcurs,cand am vazut ca cineva si-a lasat parerea(desi nu au fost multe comentarii) sau a votat sau pur si simplu a citit povestea,capitol cu capitol mi-a crescut inima.M-as bucua enorm de mult ca macar acum,la sfarsit,sa va spuneti parerea,daca va placut daca nu va placut.Astept sfaturi chiar si critici,fiti duri,nu ma supar :)) .Multumesc inca o data pentru simplul fapt ca mi-ati citit povestea :)