Inside

My Only Reason. Capitolul II

Nu mai vine... Imi spuneti dezamăgită și dau sa plec. Dar aud o voce cunoscuta.

El: Hei, ți-ai uitat asta....
Eu: Tu..... Ești?
El: Eu sunt vecinul tău, Leonard. Te-am văzut de multe ori, dar nu mi-am găsit curajul pentru a-ți vorbi. Am ieșit pe balcon și te-am văzut stând singura aici. Pari dezamăgită, ce s-a întâmplat?
Mai bine nu spun nimic nimănui, ar fii o bună idee. Nu îmi pot expune sentimentele în fața unui necunoscut, oricât de amabil ar părea.
Eu: Nu s-a întâmplat nimic. Doar gândurile mele.
El: Îmi pare rău. Te pot ajuta cu ceva?
Eu: Nu, este în regula. Ma descurc și singura.
Ii zâmbesc amabil și pornesc spre apartament. As vrea și eu sa am o viata, sa socializez,nu sa trăiesc tot timpul cu frica de a nu ma prinde părinții mei. Nu sunt un ostatic..

Întru în apartament și ma arunc pe canapea în fata televizorului. Urmăresc serialul meu preferat Pretty Little Liars. De obicei când ma uit la un episod, nu ma pot abține sa nu le vad și pe celelalte 4,5,6. Prea captivant. Am realizat ca am pierdut toată dupamasa uitându-mă la seriale. Ce obsedata. Merg în bucătărie sa îmi pregătesc cina. De obicei, seara îmi fac paste cu diferite sosuri. In seara asta am decis sa fac spaghetti cu sos de roșii și bacon. Îmi pregătesc și un mic shake de banane si căpșuni. Îmi place sa am grija de corpul meu, de aceea ziua următoare îmi plănuiesc sa merg la sala. 4 zile pe săptămână nu e asa mult.

Eu sunt genul de fată slaba are oricât de mult ar mânca, nu se îngrașă. Sunt destul de înaltă pe lângă alte fete și îmi place sa îmi mențin silueta.

Fac un dus si ma arunc in pat. Credeam ca ziua care tocmai ce a trecut va fii una lunga și de neuitat. Credeam ca îl voi întâlni și ca vom face cunoștință. Dar nu îmi pierd speranța, voi face orice sa îl cunosc.

Când îți dorești ceva, un anumit lucru, fa orice îți stă în putință sa îl obții, lupta pana poți, găsește de fiecare data un motiv sa rămâi și sa continui. Nu renunța la primul obstacol, fii tare pana la capăt și nu te oprii. Cândva, cineva, îți va aprecia fiecare efort pe care l-ai depus. Va vedea în tine o persoana puternica, luptătoare, stabilă. Dovedește ca poți și nu te abate din drum. Nu vei regreta!

Net Day.

Ma trezesc devreme, ca aproape în fiecare dimineață. Sunt îmbrăcată cu un tricou mai larg și mai lung, patul ciufulit și o pereche de șosete pufoase roz în picioare. Ochii îmi sunt foarte somnoroși și pot spune ca sunt destul de drăguță, în comparație cu alte zile când evitam cu orice preț oglinda.
Ceva e pe ale sa se schimbe în viata mea.

Ma decid sa iau micul dejun la localul de vizavi. Ma îmbrac lejer și ies afara.
Vântul de sfârșit de toamnă îmi flutura parul desfăcut. Un fior ma trece prin tot corpul, văzându-l ca întra și el în același local. Ma grăbesc sa întru și eu și îl vad. Stătea la aceeași masa și se uita peste meniu. Își ridica privirea și își lasă trăsăturile frumoase la iveala. Are niște ochi căprui irezistibili care se potrivesc foarte bine cu buzele și obrajii. Parul lui ciufulit era atât de adorabil încât îmi venea sa merg sa îmi trec mâinile prin parul lui atât de perfect. Îmi era foarte drag de el, e clar ca m am îndrăgostit.

Inima începe sa îmi bata tare și ma așez lângă masa lui în dreapta. Ma uit pe meniu și din când în când trag cu coada ochiului la el. Observ ca se uita și încep sa îmi fac emoții. Sper ca va veni sa îmi vorbească, ca dacă nu voi merge eu.
Mi-am comandat un mic dejun bogat. Încep sa pap și parca ma grăbeam sa termin, sa nu cumva sa plece. Termin și ma uit spre el. Își bea liniștit cafeaua și se uita în gol... Oare se gândea la mine? Trebuie sa aflu singură.
Ma ridic și ma așez în fata lui.
Eu: Bună. Ii zâmbesc timid.
El: Hei. Cum a fost mâncarea? Îmi zâmbește înapoi și se uita în ochii mei.
Eu: A fost în regula. Vad ca bei cafea, faci de obicei asta?
El: Nu, doar atunci când dorm puțin și parca nu ma pot trezi oricât ar fii ziua de lunga. Care e numele tău?
Eu: Am înțeles. Eu sunt Simina, dar prefer Sisi. Al tău?
El: Eu sunt Cristhian. Îmi pare bine de cunoștința. Și îmi întinde mana.
I-am tind și eu mâna și l-am atins. Era atât de cald, atât de fin, ma uitam în ochii lui și tot ce îmi doream era sa îl cunosc mai bine.
El : La ce liceu ești? Ca nu te-am mai văzut pana acuma, doar acum câteva zile.
Eu: Pai eu nu sunt la vreun liceu, iau lecții acasă. Părinții mei sunt prea protectori și posesivi. Dar voi vorbi și eu sa ma înscrie la liceu. Mi-ar prinde foarte bine.
El: Da. Nu ar trebui sa fie îngrijorați. Te-aș putea ajuta sa te acomodezi dacă ti-ar place, as putea sa iti fiu alături. Ar trebui sa aibă încredere.
Eu: Va trebui să vorbesc cu ei mai întâi și sa îmi găsesc un liceu. La ce liceu mergi tu?
El: Cel la care m-ai văzut zilele trecute. Am văzut ca te uitai. Spune el zâmbind. Zâmbetul lui m-a captivat. Doamne, deci orice lucru era perfect la el.