Inside

Tell The Truth. Capitolul III

Deschid coletul, iar în el era o carte.... Deschid cartea și pe prima pagina era atașată o cheie și un bilet... Scria asa:

"Bună. Vreau sa încep prin a-ți spune că nu vreau sa arunci cartea înainte să citești tot. Poate că nu îți vine să citești, poate ca vrei pur și simplu sa îți ștergi memoria. Vrei sa ștergi toate momentele împreună, dar amândoi știm că nu se poate. Știu ca tu nu m-ai considerat nici un prieten bun, nici unul rău. Parcă doare să știu asta în cazul în care noi doi am avut un trecut împreună. Îmi pare extrem de rău că nu te-am prețuit cât te mai aveam. Pot sa spun ca am pierdut ceva de valoare și am realizat prea târziu adevărata ta valoare. Regret mult și sper ca ma vei putea ierta vreodată. Ne vedem în curând. Cu drag, Eric. "

Nu pot să cred ca îmi face una ca asta. I-am spus clar că odată ce am plecat, plecată rămân și în acel moment a acceptat cu ușurință plecarea mea. De ce chiar acum când l-am dat uitării, el se întoarce cu niște scuze ieftine? Probabil îl voi ierta, dar niciodată nu voi uita câtă suferință mi-a oferit..
Trecutul meu chiar nu vrea sa ma lase sa merg înainte fericita.. Este nevoie atât de mare sa ma învețe fiecare o lecție? Acum ca sunt atât de îndrăgostita de Cristhian.. Cu el vreau sa fiu, el este alesul și ii voi da toate motivele sa îmi rămână alături. Am nevoie de el cum nu am avut vreodată nevoie de altceva sau altcineva ..

Ma uit peste carte și era despre toate momentele mele împreună cu Eric. Era atât de important pentru el încât sa îmi trimită porcăria asta? Și cheia.... Cheia era de la căsuța noastră pe care am făcut-o împreună acum 6-7 ani, din scânduri, din tot ce am găsit pe acolo, bineînțeles ca am avut și ajutor din alte părți. Pot spune ca ne-am înțeles foarte bine pana atunci când el și-a făcut o relație, si de mine a uitat... Bineînțeles că m-a durut, tocmai de-aia am și plecat, nu vroiam sa fiu în plus, o pacoste.. Ma gândesc ca el și-a făcut o relație doar pe a-mi face în ciuda, pentru ca el Și-a recunoscut sentimente față de mine, iar eu eram indecisa, vroiam sa fim prieteni sa nu stricam nimic... Dar, în fine.. Trecem peste.

§§

În timp ce fac de mâncare primesc un mesaj de la El. Atât de fericita pot fi. Atâta fericire îmi poate provoca un băiat, care e atât de perfect, atât de grijuliu. Nu credeam ca mai exista asa ceva.
În mesaj ma anunța ca vine la 14:00 sa ieșim la un restaurant. Ma bucur atât de mult încât încep sa zburd prin casa, ascult muzica la maxim și ma apuc sa ma pregătesc.
În acest moment e ora 12:00. Am timp sa ma transform în ceva care sa îl fac sa ma placă mai mult. Ma duc și fac un dus, îmi spăl parul și după aceea îl usc; decid sa mi-l ondulez. Merg în dressing și îmi caut ținuta perfecta. Având în vedere ca e destul de frig afara, aleg ceva mai gros.

Chiar îmi place viața când chiar am un motiv pentru care sa ma aranjez, sa ies afara, sa zâmbesc, sa fiu fericita. Știu clar ca alături de el, totul va fii bine. ❤

Este ora 13:30. Mai fac puțină ordine în casa și fac multe multe poze. Ador sa fac asta atunci când arat bine. Chiar e o onoare. Decid sa postez o poza pe instagram care chiar e reușită. După 5 minute, primesc un comentariu de la el :" Superba 💎". Chiar îmi place sa fiu apreciata.

Ajunge și aud soneria. Ma întâmpină într-o îmbrățișare lunga și dulce din care, sincer, nu as vrea sa mai ies. După cum spuneam, parfumul lui delicat și cu un miros care ma făcea sa închid ochii de plăcere. Prea perfect.
Îmi prinde brațul cu mana lui și plecam spre restaurant. Tot drumul era destul de tăcut și ma privea din cap pana în picioare, se uita atât de dulce la mine încât nu îmi puteam abține zâmbetul sa iasă la iveala.
Ajungem la restaurant și el comanda un meniu și desertul. Vroia sa ma surprindă, asa ca mi-a făcut un mic cadou și a insistat sa îl deschid. Înăuntru era Nutella și bomboane. Deci cum ma cunoaște atât de bine? Ma gândesc eu și încep sa zâmbesc larg.
Eu: De unde știai ca îmi plac astea? Este perfect. Îți mulțumesc enorm de mult. Zâmbeam ca un copil mic.
C: Păi de unde as putea știi? Văzându-se atât de copilăroasa și dulce, eram sigur ca îți alimentezi dulceața asta cu ceva. Și m am gândit la asta. Sper ca îți place. Și îmi trage un zâmbet dealea care automat ma face și pe mine sa zâmbesc.

După ce terminam de mâncat, îmi spune ca ar vrea sa ne plimbam și sa mergem la Mall.
C: Deci, ai vrea sa ne povestim trecutul? Sa știm mai multe unul despre celălalt?
Eu: Desigur, ce ai vrea sa știi?
C: Tot, vreau sa știu totul despre tine, vreau sa îți aflu trecutul, temerile, gândurile, vreau sa te cunosc. Îmi spune el foarte entuziasmat.
Eu: Desigur ca as vrea, dar am o idee. Ce spui dacă facem fiecare câte întrebări vrem, le scriem și dupăia ne întrebam reciproc?
C: Chiar ar fii o idee foarte bună. Îmi spune el uitându-se la buzele mele. Nu îmi doresc nimic altceva decât sa te știu pe tine, cu rău sau bine, indiferent cum. Ești cea mai importanta și mi-am dat seama de când mi-ai sărit în brate prima oara. As vrea sa simți și tu ce simt eu..

Pur și simplu rămân șocată la auzirea cuvintelor spuse de el. Nu îmi doresc altceva decât sa ii îndeplinesc dorința lui.

Toată ziua am petrecut-o alături de el. M-a dus pana și la loc de joacă pentru copii, chiar asa micuță par în ochii lui? . Mi-a oferit toate zâmbetele și incurajarea lui. Ne-am plimbat și am povestit toată ziua despre orice ne venea. Era vorbăreț, dar ii și plăcea sa ma asculte. Era un bun ascultător, dar nu numai ca asculta, dar și reacționa și îmi răspundea la fiecare frază. Cel mai mult ii place sa vorbim de viitor și cel mai drăguț lucru la subiectul asta a fost ca a spus :" Până acum nu demult nu eram sigur în legătură cu viitorul meu, dar acum știu sigur cine va avea parte sa fie în el."

Ma conduce spre casa ținându-ma de mână, era cald și ma simțeam în siguranță.
Eu : Mersi pentru ziua aceasta, chiar mi-a plăcut foarte mult și as vrea sa se mai repete.
El: Cu siguranță se va mai repeta. Mulțumesc mult.
Îmi plasează un pupic pe obraz și se întoarce sa plece. Dar nu am putut sa îl las.
Eu: Stai! Fug si îl prind de mână. Nu ma lăsa singura. Haide sa ne jucam jocul acela de care ți-am spus sa ne cunoaștem mai bine.
El îmi zâmbește și ma urmează în blocul unde locuiesc eu. Întram în apartament și merg sa caut foi și pixuri,bineînțeles roz tot. Culoarea mea preferată :)). Găsesc și merg la el în living zâmbind.
Eu: am gasit. Sa începem sa scriem.
El: okey, îmi spune el zâmbind.
Am făcut 10 întrebări, iar el vad ca încă se concentrează. Merg în bucătărie și aduc doua pahare și o sticla de suc și niște chipsuri. Pe când am ajuns deja era și el gata.
El: Pot sa încep eu?
Eu: Desigur.
El: Bun, deci... Unde ai locuit pana acum și de ce nu locuiești ci părinții tăi?
Eu: Umm... Păi....Am locuit în Timișoara pana la vârsta de 15 ani jumătate, după aceea am plecat în urma unui incident între părinții mei. Eu am venit cu tatăl aici în București și mama a ramas în Timișoara. Am venit aici pentru ca tatăl meu e de aici și a fost singurul loc unde puteam veni. Dar ei s-au împăcat și am decis sa rămân eu aici, am o cunoștință de familie care vine câteodată sa vadă dacă sunt bine. În curând sunt majora și pot sta singura.
El: Ce incident?
Eu: II în legătură cu ei doi, nu îmi place sa vorbesc despre asta.
El: am înțeles. Pot sa pun a doua întrebare?
Eu: Da.
El: Ai avut vreo relație înainte de te muti aici?
II clar ca nu ii pot spune încă de Eric chiar dacă nu am fost împreună cu el... Ma va crede neserioasa și va crede ca încă am o legătură cu el...
Eu: Nu, nu am avut nicio relație.
El: Ești sigura? Imi poți spune adevărul liniștită.
Eu: Am avut numai prieteni de ieșit pe afara sau de joaca. În rest nimic.
El: Okay, mergem mai departe? Se vedea în ochii lui ca nu e sigur pe ce spun, dar ce por face?
Eu: Mergem.
El: Ai avut vreo parte de primul sărut?
Aici se vede ca m-am cam încurcat... Ma uitam la el și nu știam ce sa fac... Da, am avut primul sărut....dar nu îi pot spune riscând sa îl pierd... Nu pot face asta...
El: Răspunsul tău e destul de clar, spune el pe un ton rece și nu ma privește deloc în ochi. Poate îmi vei ascunde adevărul și la asta. Poate mai bine te las sa te gândești și când vei fi pregătita sa îmi spui tot adevărul, probabil vom continua jocul...
Eu pur și simplu nu mai aveam cuvinte. Parca fiecare cuvânt rostit durea. Dar cum ii pot spune adevărul? Mi frică. Cea mai mare frica ii de a-l pierde pe el. Chiar oar țin foarte mult la el..
Se ridica și pleacă spunând un "Noapte bună" foarte dur...
Rămasă singura acolo, încep și plâng... Plâng pentru ca mi frică... Mi frică ca va pleca atunci când îmi va cunoaște viitorul.
Merg în camera și ma schimb în pijamale, ascult din nou muzica trista... Si îmi vin iar gândurile din trecut... Sa ma tai... Poate ca se va speria de trecutul meu... Poate va pleca... Poate nu va accepta faptul ca corpul meu e plin de cicatrici..

- După o săptămână -

Ma trezesc dimineața și primesc un mesaj pe Instagram .
Eric :"..........."

Va urma. ❤💫