Totul se va schimba

Capitolul 14

       Imi ridic privirea pe silueta din fata mea. Nu vedeam inca clar  cine e, probabil dat faptului ca am  primit un punm in cap anterior.
   Eram intr-o camera sau mai bine zis intr-un subsol dupa cum arata.- Nu era nimic, absolut nimic, inafara de noi doi.
    Sunt legata intr-un scaun cu o funie care imi cuprindeau incheieturile mainii si rana de la picior care ma durea ingrozitor.

    - Ti-ai revenit papusa?

  Vocea lui nu mi se pare deloc cunoscuta. Deci, iar am dea face cu o matahala.

  -Nu, inca cred ca am un cosmar sau o farsa de prost cust.

   -Nu esti la camera ascunsa, e pe viu, daca nu ma crezi ciupestete.

  -As face-o daca nu as fi legata.

     Isi da ironic ochii peste cap.

   -Cum de a avut bani de toate astea? mormai mai mult pentru mine.

  -Vorbesti de parca ar fi ultima saraca. E Sara Darko,  pufaie enervat.

  Pai, cam e! Ne stim de mici, nu e saraca lipita panamatunlui, dar nici bogata universului nu-i.
   Bine, nici nu as fi crezut vreodata ca e in stare sa-mi faca asa ceva, dar chiar aparentele inseala.

    -La ce te referi? Intreb nedumerita.

   -Tu chiar nu stii? Ochii lui se maresc cat cepele.

   -Daca as stii te-as mai fi intrebat?

  -Dar voi doua nu va cunoasteti de mici? N-ar trebuie sa stii si singura? Adica atat timp petrecut cu ea si te-a manipulat tot timpul?
   Bine jucat Sara.

  Ce vrea sa spuna cu asta? Sara nu e chiar cine e? ..

  Usa se deschide incet intrerundu-mi gandurile. Sara afisandu-se in camera.

   -Ma descurc eu de aici! Ii spune uitandu-se la el seriosă.

    El incuvinteaza din cap parasind incaperea.

   Sara ma priveste de parca as fi singurul om existent  de pe planeta. Ranjindu-mi dintr-o data cand imi vede rana de la picior.
     Inca sper sa fiu la camera ascunsa. Ar fi mai plauzibil decat ce se petrece aici.

   -Frumos! exclama
Presupun ca inca m-ai ai glontul in tine. O rosteste mai mult ca o afirmatie decat o intrebare.
  
   -Cauta si poate il gasesti! Dar ai grija, poate piciorul meu nu e tocmai vindecat, dar mai am unul si nu mi-e frica sa-l folosesc!

   -Nu o sa-l mai ai nici pe ala prea curand! arata degetul aratator pe piciorul drept.
 
    -Hai nu ma innebuni, ca daca nu-mi arata-i tu nu stiam. Doamne mi-ai luminat calea! Spun dramatizand prea mult.

  -Iti admir curajul.

  -Si eu, mie! Dar trebuie sa recunosc ca ai jucat bine cartile. Fata saraca care se descurca greu cu banii, ti-ai ales bine personajul.

  -Vrei si tu unul? Cel de victima se pare ca ti se potriveste bine.

  -Doar ti se pare! Acum, am si eu o mica intrebare : CE MAMA NAIBI SE PETRE AICI ? Spun aproape urland.

  Se apropie de mine fixandu-ma cu privirea ei criminala. Se roteste in jurul meu de doua ori dorindu-si sa ma inchita iadul.

   -Uite, poate nu ai fi tu vreo desteptiune a pamantului, dar nici chiar asa de proasta nu esti!

  -E vorba cumva despre Mathias? Stiu ca nu am facut bine ca am avut o mica relatie cu el, dar credema ca mi-a trecut.

  -Nu e vorba de Mathias. El facea parte din planul meu. E vorba despre altceva.

   Apai atunci sunt ptoasta pamantului. In afara de Mathias ce putea so supere?

   -Ce plan? Imi incrut sprancerele ridicand una.

  -Secret. Acum...

  -Sara, vino! Repede e urgent!.
O vice masculina se auzise venind din partea celalta a camerei.

   -Nu am terminat cu tine!
Spune parasind camera lasandu-ma cu mine insami.
  
   Un ciocanit in gen ma face sa tresar intastaneu.Nu-mi vine sa cred, el.., imi vine sa sar in sus de bucurie, acum chiar il pot privi in ochii lui caprui.