Si da,am avut o perioada in viata mea in care am fost...Praf. Dar acum,de fapt nu acum, din 8 decembrie chiar,am inceput sa ma simt mult mai bine. Incet ,incet ma scotea din depresie, imi fura zambete, lacrimi... Inainte de toate astea,am platit cu sange si lacrimi...cea ce mii se intamplase.
Insa a aparut "ea",fata asta care acum inseamna totul, ea...Ea chiar e totul, avem aproape 3 luni, si ce am trait in aceste 3 luni nu au trait altii in ani de zile. Si nu aberez deloc, ne iubim ,eu cel putin.... O ador. E steaua ce straluceste noaptea pe cerul meu iar cand e trista parca in secunda urmatoare o groaza de nori se abat asupra lumii mele incepand sa planga... Asta pentru ca steaua mea e suparata. Cand e fericita, cand steaua mea e fericita rasare soarele si florile incep sa zambeasca neasteptat, zambesc atat de puternic incat petalele trandafirilor se desprind de floare si incep sa zboare... Se lasa purtate de vant,fiecare petala ascunzand propriul secret, propria dorinta.... Si i-am tot repetat, si stie ce inseamna pentru mine,stie ca ma defineste,si stie ma,da' stie ca i-am lasat inima mea ei. Si ce mai stiu,da' asta sigur o nimeresc, e faptul ca nu o sa o raneasca,nu are cum! O iubeste!
CITEȘTI
Jurnalul unui pustan.
Non-FictionNu ma, nu e fictiune. Citeste! E viata mea,da-i o lacrima,un zambet. Arunca-ti un ochi,pleaca dupa sau termin-o de citit ca nici Alba ca Zapada nu a trait asta !
