Vise

XVIII

POV Alex

-Cum dracu ai facut-o sa lesine in masina? - am spus inainte sa observ coca pe bancheta din spate prafuita a masinii - I-ai dat cumva cocaina?Esti sanatos?Daca ramane dependenta?

Am luat-o in brate,am pus-o la mine in masina si m-am pornit spre spital.Nu cred ca ma vor intalni cu aplauze acolo,dar nu pot s-o las asa.E fierbinte la atingere si aproape nu respira.Din fericire nu e asa de mult de mers pana la urmatorul spital,asa ca in 10 minute eram la urgenta.Am luat-o in brate si am dus-o inauntru.De fapt,nu stiu ce trebuie sa fac in asa caz,nu am avut niciodata asa cazuri.

-Ma scuzati,avem un caz iesit din comun - sora medicala s-a uitat la Sarah,apoi a aruncat spre mine o privire stranie si a sunat pe cineva.In scurt timp in hall au intrat cativa medici si au luat-o.

Sora mi-a facut semn sa vin spre ea,ca sa-i dictez datele despre fata.Cum am terminat,am luat tefonul Sarei si am sunat la contactul cu numele TATA,la care a dat deodata ocupat si  venit un mesaj "draga,sunt ocupat,suna-ma mai tarziu".Am scris repede un mesaj de genul "Sarah e in spital",dar cred ca el n-are timp pentru fiica-sa.Am cautat s-ai sun mama.

-Da,Sarah - a spus un glas slab de partea cealalta.

-Ma scuzati,Eu sunt Alex,iar Sarah e in spital.Am adus-o acum si ar fi bine... - in acest moment telefonul s-a inchis ,iar eu am ramas singur,nestiind daca a trebui s-o astept pe mama Sarei sau nu.

Peste vreo jumatate de ora din salonul in care a fost dusa Sarah a iesit un medic,care se uita dispretuitor la mine.Eu,insa,asteptam sa spuna ceva cald si compatimitor.

-Tu ai venit cu ea? - glasul lui era rece,putin respingator - unde ii sunt parintii?

-Nu stiu,tatal ii e ocupat,iar mama a inchis deodata cum a auzit ca Sarah e la spital - Medicul si-a schimbat deodata privirea.

-Ii esti frate sau vreo ruda? - el sigur vroia sa scoata din mine ceva informatie,in timp ce eu nu aveam chef de discutii,doar vroiam s-o vad pe Sarah.

-Sunt colegul ei de clasa - evident nu s-a multumit cu asta,dar nu aveam de gand sa-i povestesc detalii,mai ales ca singur nu le stiu.Medicul s-a uitat la mine si,intelegandu-mi doleantele,mi-a fact semn sa intru cat nu vedea nimeni.Mi-a facut semn sa fie liniste si ca imi da 5 minute si a iesit.

Sarah statea pa patul inalt,la fata ei fiind conectata o masca de oxigen.Char si asa radia frumsete cu fiecare particica a corpului.M-am prins la gandul ca as lua-o chiar aici,dar e prea rau chiar si pentru mine.

Am iesit din salon si l-am sunat inca o data pe tatal ei.A trecut o ora de cand l-am sunat.Semnalele de apel sunau goale si cu fiecare dintre ele eram mai disperat.

-Ce vrei,Sarah?!Ti-am spus ca sunt ocupat!!! - a sunat de partea cealalta a telefonului.Era iritat,o iritare specifica,stiu senzatia,dar nu poate fi asta.Am hotarat sa fiu cat de amabil posibil,caci asta nu e cea mai placuta situatie.

-Buna ziua,cred ca veti gasi un moment - am spus-o cu cel mai toxic ton posibil,chiar daca mi-am pus alt plan pe aceasta discutie

-Cine esti si de ce suni de pe numarul Sarei? - nici acum nu parea prea ingrijorat

-Sunt Alex,iar Sarah e acum la spital! - aproape am strigat,simt o ura catre el - dar,pesemne ,pe nimeni inafara de mine asta nu intereseaza!!! - am inchis telefonul si l-am aruncat in perete cat de tare am putut si,in urmatorul moment acelasi medic s-a apropiat si a luat telefonul ca sa-l sune pe tatal Sarei.

Asteptarea vesnica in hallul acestui spital deja ma irita si simt cum mirosul de clor se imbiba in plamanii mei si nu voi putea scapa de el mult timp.In conditii normale as merge acasa,caci e deja ora zece si nu ar trebui sa o fac pe mama sa retraiasca.Mi s-a interzis accesul la Sarah pana se va trezi,doar pentru ca nu-i sunt ruda sau ceva de genul.Ma amuza faptul ca parintii ei inca nu sunt aici.Inteleg ca sunt intr-o situatie stresanta si toate cele,dar trebuie sa aiba putina responsabilitate.Inauntrul meu predomina o grija fata de Sarah,de parca m-as simti vinovat de ceea ce s-a intamplat.Inca nu am vorbit cu Liam,nici nu vreau sa cunosc prea multe detalii.Sa fi stiut ca asa se va intampla,o tineam la mine pana luni.Mi-a parut amuzanta ideea asta.S-ar trezi dimineata in lenjerie si un tricou de al meu si ar sta rusinata la bucatarie,unde eu ii faceam clatite.As putea sa-i propun sa stea in apartamentul de la capatul orasului,dar suna prea ciudat.

Din salon a iesit o doamna de vreo 40 de ani,care a fugit spre un cabinet.Vroia sa cheme medicul,cred.

Am deschis putin usa,am aruncat o privire scurta inspre dansa.Masca ii era deja scoasa,iar ea se uita pe fereastra,parca asteptand ceva.Dupa cateva clipe am decis sa intru in salon.La auzul pasilor mei,Sarah a tresarit.Arata mai bine decat atunci cand am luat-o de la Liam din masina.S-a uitat la mine,iar in urmatorul moment i-a curs o lacrima pe obraz,apoi inca una,si inca una,inainte ca sa reusesc sa reactionez la asta.

-Hey,totul e bine - m-am uitat in ochii ei si am zambit,iar ea a dat negativ din cap - ce e?te simti rau? - am primit in rasuns inca un asa gest.

In salon au intrat medicul si sora,care,vazandu-ma,a apucat sa ma dea afara,dar medicul a oprit-o si i-a facut semn sa iasa.Aceasta a iesit nedumerita din salon.Medicul a inceput sa-i dea Sarei intrebari,pana sa inteleag ca e inutil sa faca asta si ca Sarah nu vrea deloc sa vorbeasca.

-Tine telefonul ei si asteapta putin,poate se anunta cineva din parinti - stia ca puteam s-o iau si s-o duc de aici fara sa mai astept pe nimeni,dar m-a rugat sa n-o fac.

Pana a ajuns la spital tatal Sarei,era deja miezul noptii,iar ea dormea.

-Salut,e bine? - dorinta mea de a-l lasa aici in spital pe vreo doua zile crestea cu fiecare secunda,dar totusi trebuia sa fiu adecvat.

-Este - am aruncat eu.

-Uite,scuze ca n-am venit mai devreme,pe langa faptul ca Sarah e aici,sotia mea... - am observat in ochii lui disperare,stres,orice,doar nu iubirea familiala - ea nu mai este.

Nu sunt eu cel mai sentimental om din lume,dar am constientizat faptul ca el a ramas fara sotie si fiica ii este in spital.Am fost putin surprins de aceasta informatie.

-Nu-i spune,te rog!Am de gand maine sa-i strang lucrurile si sa-i iau un bilet spre Londra la urmatorul avion,va fi mai bine pentru toti - a spus cu o disperare in glas,iar eu m-am uitat uimit la el.

Mi-a trecut prin minte ideea de a o primi la mine in apartament pe mai mult timp,dar nu cred ca sunt gata sa-mi iau asa o obligatiune.

-O sa fac asta doar pentru ea - eram prea obosit ca sa mai depun efort sa ma cert dansul - o iau la mine,nu cred ca acum ar trebui sa stea acasa.

Tatal Sarei a dat aprobator din cap,chiar daca incet si neincrezut.Se vede in ochii lui ca nu are nici cea mai vaga idee ce sa faca cu viata lui.

***

"Ce tragedie!",a spus El ironic.Ce ar putea fi mai placut decat asa o scena trista si disperata?Doar o scena inca mai trista si mai disperata.