Vise

XIX

Am luat-o pe Sarah si am adus-o la apartament.Ma cam ingrijoreaza faptul ce nu a spus nimic de cand s-a trezit,dar medicul mi-a explicat ca asa reactioneaza unii adolescenti in situatii extra-stresante.Asa cum nu am auzit nimic de la Sarah,nu am incercat sa discut cu dansa.Am dat muzica in masina mai tare,iar ea a adormit pe drum.Imi ramanea doar sa-i admir poza copilareasca in care a adormit.Nu am mai vorbit cu mama de cand am rugat-o sa-mi dea cheile,dar atunci cred ca si-a dat seama ca s-a intamplat ceva urgent si ca eram singurul care putea s-o ajute pe Sarah.

In timp ce intram in ograda blocului incercam s-o trezesc,insa fara rezultat.

-Am ajuns - spusem asta cat de tare posibil,astfel ca Sarah se trezise.Era la fel de pierduta ca si inainte sa o urc in masina.

Am deschis usa ei,insa n-am primit nici un semn de viata inapoi.Ar fi trebuit sa-mi dau seama deodata s-o iau in brate.Mi-a fost destul de greu sa incui masina si sa deschid usa de intrare in asa conditii,dar am reusit.Am condus-o spre pat,pe care ea s-a aruncat fara sa mai spuna nimic.Mi-am turnat putin cognac de la bucatarie si i-am scris mamei mesaj: "Vin dimineata,sunt la apartament".Nu am mai primit nici o replica inapoi,astfel mi-am luat o patura si m-am aruncat pe canapea.

***

Cum m-am trezit m-am repezit spre dormitor sa vad ce face Sarah.Dormitorul era gol,insa am auzit de la baie un sunet si m-am linistit.Lasasem la bucatarie tigaia pornita,asa ca trebuia sa mananc o clatita arsa.

-Buna dimineata - a sunat un glas placut de la usa.

-Buna,cum ai dormit? - am inchis instant plita si m-am indreptat spre dansa.Nu i-am auzit glasul de mai putin de o zi,dar mi se parea o vesnicie.

-Nu stiu ce sa-ti spun - tacerea ei ma face sa ma ingrijorez,iar ochii ei se umezesc - Adica nu am stiut ca se va termina asa.

Lacrimele ajung pana la ochii ei,iar ea si-a acoperit fata cu palmele.

-N-ai de ce sa-ti faci griji,a fost o simpla alergie,nimic grav - in ochii ei se vedea disperare si,pe un moment,am crezut ca cumva stie despre mama ei si am vrut s-o intreb,dar m-am abtinut.

POV Sarah
M-am intors de la bucatarie in patul moale din dormitorul lui Alex,unde puteam sa stau inca o vesnicie.

-Sarah? - am auzit de la usa,dar nu m-am mai intors,pur si simplu nu aveam energie - Esti bine?Poate te duci sa mananci ceva? - am clintit incetisor din cap,iar el s-a apropiat de partea de pat pe care stateam - Cred ca iti va fi mai bine daca stai putin singura - mi-a atins incet mana ,masandu-mi usor degetele,apoi s-a indepartat.

Nu vreau sa se duca,vreau sa ramana aici,dar nu pot sa-l rog sa ramana,poate are ceva de facut,si in plus,nu va sta aici cu mine o zi intreaga.

***

Telefonul a sunat,trezindu-ma din somn.L-am ridicat de pe noptiera si,fara sa ma uit,am raspuns la apel.

-Sarah,draga,cum te simti? - nu aveam chef sa vorbesc cu nimeni,dar trebuia sa-i raspund tatalui - Sarah?

-Da,tata,sunt bine.

-Alex mi-a trimis deja adresa,vin sa te iau in ceva timp - sa ma ia?am o presimtire ca acasa totul merge cat se poate de rau,apoi imi amintesc de 'visul' meu si lacrimile imi invadeaza din nou ochii.Oare s-a intamplat ceva?Stie oare Alex?

Am asteptat raspuns la aceste intrebari,dar am constientizat ca nici nu au fost in glas,asa ca doar inchid telefonul si il pun inapoi pe noptiera.

Alex i-a trimis tatalui adresa,oare el stie ceva?Poate nu e nimic serios,dar am auzit acel sentiment de neliniste in glasul lui mai devreme si nu cred ca asta e spre bine.

Inainte sa-mi dau seama,l-am apelat pe Alex,iar in locul lui a raspuns posta vocala.Simt in acelasi timp o usurare si ingrijorare.Inainte ca sa ies,am reusit sa beau cafeaua pe care Alex a lasat-o,dar totusi n-am putut sa mananc nimic.

Masina tatalui statea in fata blocului,iar el s-a ingrijorat deodata cum m-a vazut,dar apoi pe fata lui a aparut un mic zambet fals,apoi m-a imbratisat
-Esti bine? - stia ca intrebarea asta nu e la loc.

-Nu chiar,ne ducem acasa?

-Trebuie sa vorbim - m-a luat de umar si,incet,m-a dus spre masina, deschizand usa din fata.

Pe bancheta din spate statea un geamantan roz,era al meu.

-Tata,de ce e aici geamantanul meu?

Ieseam incet din curtea blocului,iar eu tot nu stiam unde o sa ne ducem .

-Zbori in Londra,la bunica,ai bilet peste doua ore - a spus incet.

-Cum?De ce?Unde sunt geamantanele voastre? - am ignorat faptul ca a spus ca 'zbor',ci nu 'zburam'.

-S-au schimbat circumstantele,va trebui sa traiesti un pic in Londra

-De ce asa brusc,nici n-am reusit sa-mi iau ramas bun de la prieteni - sa fiu sincera,sunt mai mult ingrijorata de faptul ca nu-l mai vad pe Alex decat ca nu-mi vad parintii.

-Care prieteni,Sarah?Tot ce ai facut cu pseudo-prietenii tai sunt petreceri si nebunii - am simtit o ura pentru dansul,caci de cate ori ieseam cu Alex,nu reactiona