Mi-e frica sa-ti spun!

ce se intampla cu mine?

A trecut un an decand totul a luat sfaristi intre mine si el,chiar si acum cand pun capul pe perna ii simpt parfumul ce imi inunda narile.

Mi e dor de momentele acelea in care ne tachinam si radeam ca doi prostuti,dar trecutul nu poate face mereu parte din viitor.

Sunt clipe in care ma urasc sufleteste cat si fizic pentru greselile facute,emotiile pun stapanire pe mine si nu ma lasa sa mai gandesc rational.

Voi rezista stiu ca asta si ar dori si el,sa-l uit,sa uit de toate clipele impreuna,sa fie un strain pentru mine.

Dar intr-un coltisor al mintii mele stochez fiecare privirea,zambet si gest din partea lui,mangaierile lui fine pe pielea mea,sarutarile lui protectoare,absolut totul.

Probabil toate acele amintiri sunt doar in capul meu sec,poate este imaginatia mea pentru o iubire ce inca nu s-a intamplat.

Visele,locul unde ai vrea sa fii pentru todeauna,eu asa vad lucrurile,lumea este cruda si toti oamenii chiar si prietenii port niste masti de plastic urat pictate.

Ca orice om normal avem si eu prieteni pe care ii credeam a doua mea familie,dar nu totul in viata reala este precum in vise, am fost tradata,mintita si de aceea

am inceput sa devin una dintre ei,cu o masca urat pictata si cu un caracter diferit de cum eram eu inainte.

Sper ca totul sa ia sfarsit in scurt timp, simt cum ma daram usor usor,cum o iau razna si cum comportamentul nou pune stapanire pe mine.

Desi credeam ca mi am inghetat sentimentele,a fost doar o iluzie ce credeam ca o sa fie pentru todeauna.

Am cunoscut o persoana ce este identica cu mine,cea de dinainte de schimbare,si diferita de mine,cea de acum.

Usor usor sentimentele mele vor sa se dezghete,dar eu nu nu vreau sa le permit,nu vreau sa mai fiu ranita si batjocorita.

Frica de o dezamaire poate sa aduca la o distruere a personalitati foarte grava.

Mi e frica sa mai fiu eu cea de dinainte,o fraiera ce pune totul la suflet si il lasa pe altii sa o batjocoreasca.

In prezent

Prezentul este oribil,oameni care se bat din orice nimic,copii de 13-14 ani care fumeaza ilegale pe la colturi de bloc,

Este un dezastru total lumea celor vii,bogatasii se scalda in bani murdar iar saracii mor de foame incercand sa si castige painea cinstit.

Eu sunt Amelia Peterson,am 18 ani si sunt in clasa a 12-a, am o idee proasta despre orasul celor vii si urasc pe toata lumea.

Astazi incep liceul,locul care seama cu o inchisoare bine securizata iar profesorii sunt niste bodigarzi bine instruiti sa ne manace zilele.

Ma trezesc in patul meu destul de mare,cu parul ce sta in toate directiile si cu o fata ne expresiva. Ma dau jos din patut cu o lene cat si pentru cei de dincolo

ma duc in baia mea primitoare ce ma asteapta in fecare zi ca sa mi fac siesta.

dupa ce termin siesta ma indrept plina de energie spre dulapul meu cu usi maro care mereu ma incanta cu tinutele mele preferate, intind mana si scot un tricou nergru

cu un cap de mort pe el,o pereche de blui mulati nergri si rupti in genunchi ce mi scoate formele in evidenta, ma uit instictiv la ceasul in form de porcusor si vad ca bate ora 7-35,

ar trebui sa ma grabesc daca nu vreau sa intarzi chiar daca nu este locul meu preferat,mai bine este acolo decat acasa.

Prind ghiozdanul de bretele si ma indrept spre usa de la iesire dar nu inainte de a ma incalta cu botinele mele negre, ma asiur ca am inchis usa si pornesc spre statia de autobuz,

cum am ajuns a venit si autobuzul cel mare si galben ce transporta copiii la destinatie,usile cele mari se deschid si eu urc treapta cu treapta, ma asez pe al 3 lea scaun

langa un baiat necunoscut mie,avea parul castaniu,ochii de un negru spre caprui erau asa frumosi...

Tot timpul pana la liceu il analizam printre gene ca sa nu ma observe sa ma creada vreo nebuna.

Ajunsi la destinatie observ ca baiatul din autobuz se indreapta exact spre aceasi clasa unde invat eu, intru in clasa si ma asez in penultima banca care este de asemenea banca unde am stat mereu

fixez usa cu privirea sperand ca v a intra si el dar fara nici o speranta,pe usa masiva intra chiar diriginta mea Marissa,este foarte dura cu noi si foarte exigenta,dar

mie nu-mi pasa.

Tot timpul pana la liceu il analizam printre gene ca sa nu ma observe sa ma creada vreo nebuna.

Ajunsi la destinatie observ ca baiatul din autobuz se indreapta exact spre aceasi clasa unde invat eu, intru in clasa si ma asez in penultima banca care este de asemenea banca unde am stat mereu

fixez usa cu privirea sperand ca v a intra si el dar fara nici o speranta,pe usa masiva intra chiar diriginta mea Marissa,este foarte dura cu noi si foarte exigenta,dar

mie nu-mi pasa.

Doamna Diriginta:Buna ziua,dragii mei copii(spuse ea cu un zambet de vrajitoare)

Toti: Buna ziua,doamna diriginta (spunem mai mult plictisiti)

Dmna Diriginta: Astazi nu va tin mult, va luati cartile si sunteti liberi,dar mai intai va v-oi prezenta pe cineva.Te rog intra il roaga diriga pe cel din

spatele usii masive de o culoare maro.

Toti ne uitam uimiti cand vedem clanta lasandu-se in jos atragandune atentia ca a facut cunostinta cu o mana ce vrea sa deschida usa.

Ne uitam uimiti la persoana masiva ce intra pe usa,la vederea lui inima mea o ia razna,parca vrand sa fuga undeva departe.(nu-mi intele reactia e doar un simplu baiat)

Ma scuzati ca este asa scurt!!!