Capitolul 1.
Emily a intarziat cateva secunde pana ce si-a dat seama ca automobilul s-a oprit. A ridicat ochii de la bratara cu pandantive, cu care se juca distrata, a priviat inafara ferestrei. Cei doi stejari imensi aflati in gradina din fata casei pareau niste femei nervoase uitandu-se una la cealalta, cu rochii de frunze, verzi si scrobite ce se leganau din cauza vantului.
<<Aci este?>> l-a intrebat pe taxist
<<Shelbey Road numaul 6. Aici este.>>
Emily ezita, apoi a platit si a iesit. Aerul mirosea a rosii dulci si de fumul de nuc American, un parfum in acelas timp ciudat si delicios. Era apusul dar lampile de pe strada nu erau inca aprinse. Atata liniste a cuprins-o de fiori. Dintr-o data se simte ametita. Nici-un zgomot in strada. Nici-un copil ce se juca. Fara muzica sau televizoare. Avea senzatia de-a fi in o alta lume, ca si cum ar fi calatorit pe o distanta infinita.
S-a uitat in jur in cartier, in timp ce taxistul punea jos din portbagajul automobilului cele doua genti din deborant de lana bruta. Strada era plina de case mari, vechi, majoritatea exemplare magnifice din autenticul stil de Sud, ca in vechiile filme, bine tinute si cu prispiile varuite.
Autistul pune gentile pe trotuar langa ea, dupa se intoarce la volan si se indeparteaza.
Emily il priveste disparand. Isi aranjeaza o suvita de par fugita din scurta coada de cal si prinse manerele gentilor din lana. Le tara in spatele ei in timp ce mergea in jos pe aleea care incepea de la trotuar si traversa gradina, sub privirea stejarilor voluminosi. Intre frunze era frig si era intuneric, asa Emily grabi pasul. Cand a luat-o pe partea cealalta, ceea ce a vazut in fata a fortat-o sa se opreasca brusc. Casa era complet diversa fata de cele pe care le vazuse inainte in celelalte cartiere.
Probabil ca un timp fusese de un alb superb, dar acum era gri, si arcadele ferestrelor, stil revival gotic, erau pline de praf. Cladirea arata in mod scandalos propria varsta si scuipa in gradina vopsea cioplita si sindrile vechi. La parter era o veranda mare ce facea inconjurul casei, iar acoperisul parea ca si cum ar fi fost folosit ca terasa la primul etaj. Dacă nu ar fi fost singura cale clară formată pentru a fi utilizate în mijlocul etapelor, ar fi fost ca si cum nu ar locui nimeni acolo.
Mama ei a crescut acolo?
Emily isi simti bratele tremand asa ca a ridicat din nou gentile si grabi pasul. A urcat treptele pana la portic, tragandu-si din spate bagajele, unde, si cateva frunze. Aseza gentile, odata ajunsa la usa, batu odata.
Nici un raspuns.
A mai incercat.
Nimic.
Isi aseza din nou cateva suvite de par in spatele urechiei, apoi se uita in spate, cautand un raspuns. Si fandus-si curaj apasa pe cleanta usei ruginite, si deschizand-o striga: <<Hei?>>
Vocea ei rasuna in gol.
Nici-un raspuns.
Emily intra cu prudenta. Luminile erau stinse, dar ultima raza de soare al zilei batea in fereastra din salon, imediat in stanga ei. Mobilierul era intunecat, somptuosi si decorati, dar i s-a parut incredibil de mare, ca si cum ar fi fost facut pentru un urias. In dreapta ei trebuia sa fie o alta camera, dar o usa plianta inchidea arcul. In fata ei era un coridoriu ce ducea la bucatarie si o scara ce ducea la primul etaj. Emily se apropie de scari in sus si striga din nou: <<Este cineva?>>
In acel moment, usa plianta se deschide imediat la auzul vocii ei iar Emily se da doi pasi inapoi. Un om batran, cu parul de culoare gri maruntit, iesi, aplecandu-se sub arc evitand sa se loveasca. Era incredibil de inalt si mergea cu pasul rigid, picioarele erau defapt picioroange. Arata rau facut, ca un zgarienori facut din lemn moale in loc de ciment. Arata ca si cum era pe punctul de a se narui in orice moment.
<<Ai ajuns in sfarsit. Incepeam sa ma ingrijorez.>>
Emily isi amintea vorba fluida tipica Sudului de la prima si ultima lor conversatie telefonica, acum o saptamana. Dar omul nu era nici de cum exact asa cum se astepta.
Fata ridica capul ca sa il vada mai bine. <<Vance Shelby?>>
Omul aprova. Parea sa aiba frica de ea. O enervea idea ca un om asa de inalt ar fi putut sa aiba frica de ceva, si dintr-odata si-a dat seama ca se holba la el.
Emily intinse lent mana: <<Buna, eu sunt Emily.>>
El zambi. Si imediat zambetul se transforma in ras, un vuiet ce mirosea a cenusa, ca un foc mare. Mana lui Emily dispare in cea a omului, cand el i-a strans-o.
<<Stiu cine esti copila. Esti identica mamei tale cand avea varsta ta.>>
Zambetul disparu rapid ca si cum era pierdut. Omul i-a lasat mana lui Emily, apoi s-a uitat imprejur.
<<Unde este bagajul tau?>>
<<Le-am lasat in privdvor.>>
Urma o liniste apasatoare. Nici-unul nu era la curent cu existenta celuilalt pana acum ceva timp. Si totusi sunt atatea lucruri pe care Emily vrea sa le afle.
<<Poti face ceea ce vrei, la etajul deasupra.>> a zis omul in sfarsit <<Este tot al tau, eu numai pot urca. Artrita la solduri si la genunchi. Aceasta este camera mea acum.>> spune aratand usa basculanta <<Poti sa alegi ce camera vrei, iar vechia camera a mamei tale este ultima in dreapta. Spune-mi cum e tapetul de pe pereti cand intri. As vrea sa stiu.>>
<<Multumesc. Asta am sa fac.>> raspunse Emily, in timp ce el se indrepta spre bucatarie, pasii ce se auzeau in incalcamintea incredibil de mare.
Emily il priveste indepartandu-se, confuza. Asta a fost tot?
Se intoarse in pridvor tragand valizele in spatele ei. La etajul de sus, gasii un lung coridoriu ce mirosea de lana si de aer inchis. Erau sase usi. Emily grabii pasii iar sunetul de lana ce venea de la gentille ce zgariau podeaua de lemn dur rasuna in linistea din imprejurul ei.
Cand a ajuns la ultima usa din dreapta, a lasat jos gentile si incerca sa gaseasca intrerupatorul. Primul lucru pe care l-a notat cand lumina se aprinsese au fost foile lilla de pe tapetul de pe perete, ca acele frunze cand le zgarzii evolua parfum. Camera mirosea intradevar a lilla. Lnga perete era un pat, iar pe el erau ramaste resturile subtiri si zdrentaroase ce un timp erau paturi.
La picioarele patului era un trunchi alb. Deasupra era inscriptionat numele Dulcie, numele mamei lui Emily. In timp ce apropia, a trecut cu degetul peste parca dandu-i o mangaiere.
