Momente penibile 2 |Pauză|

Biserica mamii naibii

Mama ieri mi-a zis că trăbă să merem la biserică.
Ok. Merem la pomenuri.
Dar că biserica e la 6 km n-a mai zis. Și lojik că a trebuit să merem pe jos.
Pe lângă faptul că voiam să sun la morgă sa mă ia,nu primiși mai nik pomene.
Adică,in biserică stăteam înghesuită ca pula, muream de somn și nici nu aveam scaun. Deci am stat in picioare și in genunchi 3 ore.

Mai vine pomenurile. Primiși Io și var-mea niște ștrudele și protejam de soare pe peretele bisericii.
Apoi se apuca unu sa tragă clopotele. Io eram gen:
"Anunț că ai teză la română."

Și in prăznicarul ăla era o înghesuială... De nu avea loc nici o lumânare. Da Io mă bag că eram hămesită drecu.
No,bun. Intru Io,iese pomene afară. Pt că era prea multa înghesuială,și lumea îmbulzită afară.

Și pe lângă faptul că am mers încă 6 kilometri până acasă pe jos,pe 38 de grade.
Simțeam că leșinam. Pur și simplu mă temeam că dacă chicam,nu mă ridica nici popa cu rugăciuni.

Îmi bag pula in ea de viață.
Amen.