•Capitolul 6•

16 1 0
                                    

Intru in baie,  fac un dus rapid si apoi ma imbrac cu ceva lejer si ies.
-Bun deci daca esti pregatit incepem.
-Foarte pregatit doamna profesoara!  Spune Ryan cu un zambet larg pe fata.
-Bine,  cu ce vrei sa incepem?  Algebra sau geometrie?
-Geometrie.
-Ok,  avem nevoie de linie.  Ma las in jos pentru a cauta linia prin sertare.
-E o linie aici!
Ridic capul nu inainte de a ma lovi de  marginea biroului.
-Auhhh!
-Esti bine? 
Imi ridic capul si imi pun mana la locul loviturii,  in urmatoarea secunda simt caldura degajata de mana lui Ryan pe mana mea,  cu cealalta mana imi da la o parte o suvita care sta intre privirele noastre. Ochii nostri se intersecteaza si incet incet distanta dintre noi se micsoreaza, din ce in ce mai mult, centimetru cu centimetru.
Ii simt respuratia calda, ii analizez ochii superbi si incep sa ii simt buzele moi. Bataile inimii mele devin alarmante si asta nu imi sta in fire.
Doua batai repetate la usa ne fac sa ne trezim la realitate fix inainte de a face o greseala. Ma departez putin.
-Intra! Ma intorc cu fata la birou si pe usa intra mama.
-Ati inceput?
-Da, suntem la geometrie si dupa facem si niste algebra.
-Bine, spor la invatat. Eu ma duc cu Clara pe la magazine sa cumparam ce ne trebuie pentru plecare.
-Bine.
-Vreti ceva?
-Nu, mersi. Distractie placuta. Spun cu un zambet putin exagerat.
-Ryan, tu nu vrei nimic?
-Nu, multumesc.
Mama pleaca, apoi eu si Ryan ne uitam unul la altul si fara sa imi dau seama ma insosesc si incerc sa ignor ochii lui care ma urmaresc.
-Incepem cu ceva usor, bine?
-Maia?
-Hai, ce faci?
-Maia. Spune scurt si ridicand tonul putin. Ma apuca de brat apoi ma intoarce cu fata la el.
Nu pot replica cu nimic, nu ma pot misca, sunt complet blocata...

∆Meditații reciproce∆Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum