Totul era la fel ca inainte. Norii se miscau, soarele era pe cer, iar plaoaia cadea mangaindu-mi obrazul. Nici o schimbare majora. Am incercat sa zambesc, dar... n-am putut. Nu-mi mai simteam gura, nici mainile sau picioarele. Totusi eram lucid. Am inceput sa ma gandesc la viata mea si am vazut ca a fost frumoasa. Chiar daca nu aveam gura, am stiut ca ochii mei zambesc,caci chiar si fara trup, sufletul imi era cunoscut... atat de cunoscut... Deodata, toata viata mi-a trecut prin ochi. Apoi,n-am mai vazut si ca si cum as fi cazut intr-o amorteala am... adormit. Trezindu-ma am vazut o uratanie langa mine, ce m-a tras atat de tare incat ar fi putut sa-mi zmulga bratul ( de as mai fi fost in viata)...Atunci am realizat ca am murit...
