Era o zi minunata, după atât de mult timp mi-am făcut curaj și i-am scris crush-ului, cred ca am vorbit vreo 2 ore..
După 5 ore de când nu mai vorbisem, mi-am făcut curaj și i-am spus ca îl plac de mult timp, după, inima a inceput să-mi bată din ce in ce mai tare, simțeam ca îmi iese din piept, el nu mi-a mai trimis mesaje, îl văd activ și...nici măcar un "hei". După o ora m-am simțit rușinată și..și i-am trimis un alt mesaj in care ii spuneam ca ce i-am zis adineauri era doar o provocare primită. Nu a vazut mesajul...e activ, nu ma bagă in seama, e și logic, de ce ar face-o?
A doua zi m-am gândit sa ii spun și verisorului meu, a promis ca nu va arată nimănui...m-a trădat, eram foarte nervoasa, l-am amenințat ca îl voi omorî, dar el...el a crezut ca glumesc și nu a fost așa. >:)
*Dupa 2 zile*
Am mers la el, ii cumpărasem un laptop, se uita doar la acel laptop și era momentul perfect, crima perfecta, locul perfect, nu era atent la ce făceam și m-am dus la micul meu ghiozdan și am scos de acolo un cuțit și scoci, m-am furișat in spatele lui și intr-o fracțiune de secunda am reușit sa ii pun scoci la gura și...ei bine, i-am înfipt cuțitul in spate, zambeam, el era tot mai amețit, i-am înfipt 5 cuțite in spate...el era întins pe jos intr-o balta de sange și m-am uitat in ochii lui...atât de inocent, atât de tantalau, cu ultimele puteteri mi-a spus:
-Ești un monstru, vei muri la fel ca mine, îți jur!
-Atâția criminali in lumea asta, dar tu...tu ai unul in familie! ii spun eu începând sa râd malefic
El a murit, ma bucur, zâmbesc și plec fără ca nimeni sa știe ca eu am fost acolo.
