Dimensiunea

45 3 1
                                    

Eu stăteam cu Alex, pentru ca... ei bine... eram amândoi morți, eram amândoi fantome și stăteam, stateam și ne povesteam lucruri total inutile.
Eram in dimensiunea fantomelor, tot felul de fantome frumoase, urate, dar... totuși era ciudat, l-am întrebat pe Alex cum e aici și mi-a spus ca e oribil.
După un timp, am realizat ca nimeni nu ma bagă in seama, eram singura, singura și tot mai singura și așa am rămas pentru totdeauna... o fantoma singura, fără prieteni..

SFÂRȘITUL CĂRȚII!
Sper ca v-a plăcut. =))

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 30, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Depresie asiguratăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum