YardLand şi fericirea

Prima zi a călătoriei

După ce prietenii lui Lily și-au luat capsulele pe care le mai aveau într-un rucsac, punându-și acolo și apă, mâncare și banii rămași din pușculițe, au pornit înapoi spre casa prietenei lor. Plănuiseră să plece tot de acolo. Lily ieși din casa Moonty, având pe umăr un rucsăcel, în care îndesase și niște hărți. Mama sa nu auzi când fata părăsi casa, dat fiind că era la televizor, urmărind Victoria Secret Show.

- Bun. Suntem toți?Geoff, Emm, Matt, Christy...îi urmări cu privirea copila.

- Unde mergem? întrebă Geoff. Nu știm unde s-ar putea ascunde domnul Gy.

- Așa este, ai dreptate. Însă, știm că el locuia în CourtLand și tot acolo a fost văzut ultima dată. Mergem spre cealaltă regiune și, de acolo, mai vedem, concluzionă Lily.

Ceilalți prieteni ai fetei aprobară și porniră spre orașul-capitală, căci ei stăteau într-un mic sat din YardLand, care se adaptase foarte bine tehnologiei. Satul Meckstate le conferea comoditatea necesară și spațiul mic îi dădea un aer modest, dar și elegant. Primarul din acea comunitate a renovat școli, spitale, chiar și locuințele oamenilor săraci.

- Conform hărții trebuie să trecem prin Pădurea Westamer, dar până atunci haideți să ne oprim puțin aici, am obosit, spuse Lily, așezându-se pe iarba, ce ieșea timidă din sol.

Cei patru au poposit și ei jos, fiecare gândindu-se la un lucru ce îi măcina mintea: Geoff se speria la gândul că mama sa nu știe unde a plecat, Christy se îndoia asupra unei posibile victorii, Matt o privea pe Emma admirativ, iar Emma îl privea pe el, cea din urmă gândindu-se de ce nu a mers la Balul Primăverii cu el. Un fulger spintecă cerul și o urmă argintie sclipea, neîncetat după dispariția fenomenului astronomic.

- Bună, dragilor! o voce caldă și primitoare le disturbă admirația către cer.

Cei cinci copii priviră către omul care le stătea înainte. Era un bărbat cu un început de barbă, îmbrăcat în costum, cu o alură foarte diplomatică, dar și cu o privire blândă, jucăușă.

- Vă putem ajuta cu ceva, domnule? îl măsură din priviri Matt.

- Da, dragii mei, da! Vedeți voi, eu sunt...nu știu exact cum să o spun...

- Tu eşti Hermes! exclamă Lily.

- Exact! Eu aş mai adăuga şi faptul că sunt mesagerul zeilor sau zeul călătoriei, se umflă el în pene.

- Mai există zei şi chestii de astea mitologice? întrebă uimită Christy.

- Da. Şi chiar vă pot demonstra. Zeus, dă-mi, te rog, capsulele! își înălță privirea către cer zeul.

Copii aşteptau şi se uitau confuzi către cer. Hermes era jenat de situatie, căci stabilise cu Zeus să dea drumul capsulelor din cer, ca dovadă.

- Haide, Zeus, nu te juca cu mine! oftă zgomotos mesagerul celest.

Din albastra boltă a cerului căzură zece flacoane, cu care Hermes jongla acum, spre surprinderea copiilor.

- Așadar, începu Emma, vrei să te credem un zeu după ce niște chestii au căzut din cer la comanda ta?

- Desigur. Am şi jonglat, chiar, zâmbi acesta.

- Bine, spuse, într-un final Geoff. Ce sunt capsulele acelea?

- Dragilor, în mâna mea sunt două tipuri de capsule: vointă şi încredere. Zeus v-a binecuvântat călătoria, dându-va acestea. Am chiar şi un mesaj de la el, spuse Hermes, scotocind prin buzunare. Ah! Uite-l aici, zise el, luând în mâini un pergament. Nu, nu, asta e factura de la lumina. Unde eşti nenorocitule de mesaj? mormai zeul. Gata, inspira adânc, l-am gasit! Aşadar, "Dragii mei aventuroşi, aveti grija de spatele vostru. Voiam sa va trimit şi o spada, însa nu mai aveam pe stoc. Calatorie placuta şi fie ca zeii sa fie cu voi!". În concluzie, sper sa nu fiti omorâti din prima. Have a sunny day! termina zeul, apasând pe micul buton al ceasului de buzunar şi disparând.

- Lily, noi v-vom muri? şopti, înnecat de emotie Geoff.

Adolescenta privi catre cer, vazu un fulger ce strabatu înaltul boltii şi spuse:

- Asta nu se va întâmpla, îl încuraja fata.

"Prea curând", continua Hermes propozitia lui Lily, privindu-i cu tristete din cer.

*

- Haideti! Conform hartii...

- Of, mai lasa formalitatile astea! pufni Matt.

- Bine, domnule mofturos. Mai avem doar câteva sute de metri şi ajungem în oraşul-capitala! spuse Lily, privindu-şi prietenii cu un aer victorios.

- Da! exclamara ceilalti.

Îşi continuara drumul, iar în câteva minute se putea observa cum ei se apropiau de un loc luminos şi foarte aglomerat. Au simtit câteva foşnituri şi zgomote mici, dar le ignorara. Când acestea se amplificara, Lily a spus jucauş:

- Geoff, iar manânci?

Fata nu primi nici un raspuns, aşa ca se uita în spate, ea fiind prima din şirul indian, iar corpul îi îngheta la vederea imaginii. Prietenii sai îi vazura îngrijorarea, ca mai apoi sa fie şi ei terifiati privind în spatele lor. Un animal care scrâşnea din dinti zgomotos îl apucase într-o secunda pe Geoff de umeri. Dinti fioroşi, coaste proeminente şi maxilar încleştat.

Un tunet puternic coborî din înaltul cerului şi lovi pamântul, animalul speriindu-se şi fugind într-o alta parte a padurii. Un biletel, adus de adierea vântului fu prins între degetele lui Matt, care citi cuvintele speriat:

"Chiar voiam sa vad nişte copii curajoşi în cautarea fericirii. Acum ca v-am vazut, puteti pur şi simplu sa dispareti, asta daca nu vreti sa muriti. Gy"

- Oh, haideti, doar nu o sa ne retragem doar din cauza unui bi...

- Vreau acasa! murmura Geoff.

- Şi eu! strigara şi ceilalti doi.

Lily îi privi cu dezamăgire pe prietenii săi și porni galeș înainte, continuându-și aventura de una singură. După o parte continuă de mers, văzu o portiță bine definită, dar care semăna mai degrabă cu un portal. Intră cu sfială în el, ca poi să fie condusă printr-un amalgam de stele și galaxii.

......................................................

Yeah. Ce bine mă simt. Am postat! Yuhuuu:)) deci, dragilor, vă aștept în continuare la povestea mea și la celelalte. Am facut o chestie nouă, ca tot am revenit, "Script Player", o poveste cu ideea Lui Simplist69. Enjoy.