Angel with a shotgun

#4

- Am aflat că în spatele accidentului rutier se ascunde un lunetist priceput, adaugă generalul reușind să schimbe subiectul.

- Cum s-a ajuns la această concluzie? întreb eu curioasă.

În doar câteva momente generalul îmi prezintă dovezi care atestă acest fapt. Doream să aflu cine este în spatele acelui atac, dar mă tem că în situația de față sunt inutilă.

- Putem prelua acest caz? îl întreb așteptând un răspuns pozitiv

- Nu putem, spune așezându-se pe scaunul din stânga patului meu. Ești victima. Sănătatea ta este prioritară.

- În acest caz, cine il va prelua?

- O echipă de detectivi angajată de Grumman. Din spusele lor, nu le va lua prea mult timp.

- Înțeleg, domnule. Mi-ar fi plăcut să pot ajuta.

- Oricum, când vei fi externată?

- Mâine, presupun.

- Bine, spune zâmbind. Mă bucur.

Următoarea zi am fost externată, iar generalul urma să petreacă următoarele trei zile la spial. L-am vizitat zilnic. Părea destul de plictisit. Îl înțeleg. Este blocat în această clădire anostă.

Ziua externării sale a venit într-un sfârșit. Am intrat oarecum grăbită în
salonul său. Acesta discuta cu doctorul despre externarea sa de astăzi.

Generalul m-a observat și m-a salutat. I-am răspuns salutului. Doctorul m-a privit o clipă, s-a ridicat de pe scaun și a plecat.

- Credeam că nu vei mai veni, spune ridicându-se din pat.

- Am întârziat puțin, dar am făcut rost de acestea, generale, spun prezentându-i câteva documente.

- Minunat, locotenente. Mulțumesc, spune zâmbind cald.

- Trebuie să le semnați.

- Știu exact ce am de făcut, spune vârându-şi mâinile în buzunare.

-Căutați ceva? îl întreb cunoscând răspunsul

- Ai cumva vreun-

- Pix? îl întrerup oferindu-i unul.

- Mulțumesc, îl ia grăbit răsfoind documentele ce atestau externarea sa. Începe să le semneze, fixându-şi privirea pe acestea.

Îl privesc fericită. Aștept de ceva timp externarea sa, iar generalul pare de asemenea fericit. Pare că în aceste patru zile locul de muncă i-a lipsit. Cuprinsă de aceste gânduri, observ că generalul a terminat. Acesta le privește lung, îndreptându-se către ușă. Se oprește în fața acesteia preț de câteva secunde, mă privește fericit. Acesta părăsește camera, urmat fiind de mine. Parcurgem holul. Generalul prezintă documentele unui doctor, acesta le semnează, noi continuându- ne drumul. I-am simțit lipsa în cadrul muncii, însă sănătatea sa este prioritară. Părăsim spitalul.