Final

283 12 2
                                    

David povesteste

Imi pare rau pentru ce s-a intamplat!Da,recunosc e vina mea pentru ce a patit Anais!Conduc masina spre spital.Cand ajung in dreptul salonuli ma uit in sus imi fac o cruce si deschi usa incet.O vad pe Miriam stand pe scaun langa patul fetitei noastre.Isi intoarce privirea spre mine si imi zice foarte,dar FOARTE nervosa:
-Ce cauti aici nenorocitule?!
-Am venit sa-mi vad fetita!
-Nu mai e a ta de cand m-ai parasit cand ai aflat ca eram insarcinata!
-Am gresit!Intelege!
-Ai gresit...da,bine cum ai gresit si atunci cand ai facut un alt copil cu o femeie cu 7 ani mai tanara decat tine?!Cum ai gresit atunci cand i-ai zis lui Anais ca e un copil nedorit si ca POATE daca nu esista mai erai cu mine?!NU?!Ai distrus inima unui copil!
-Stiu,stiu si imi pare rau!Tot ce vreau este sa-mi repar greseala!
-POATE daca Anais se trezeste, iti dau voie,daca si ea vrea sa va vedeti in fiecare miercuri!Doar pentru ca nu vreau sa-si vada tatal ca pe un om fara inima!
-Multumesc...cred!
-Da,da cum spui tu!
-Ma lasi potin singur cu Anais?
-Te las o ora!Ma suc la cantina sa mananc!
-De cat timp nu ai mai mancat?!
-Am mancat!
-Nu ma maintii!Poti sa mainti pe oricine vrei,dar pe mine nu!
-Bine...nu am mai mancat de vreo 2-3 saptamani...
-Esti nebuna?!Puteai sa mori!
-De asta ai acum tu grija de ea ca eu sa ma duc sa mananc!
-Mergi la cantina!Acum!

O vad cum iese pe usa.Ma astez pe scaunul pe care statea si Miriam acum cateva minute.O iau de mana pe Anais si incep sa vorbesc cu ea.

-Imi pare rau, imi pare nespus de rau!Sincer!Vreau doar sa te trezesti si sa ma consideri din nou tatal tau!Te rog,te implor iarta-ma!

Simt cum ma strange de mana.Ma uit la ea si vad ca deschide usor ochii. Imi spune cu un zambet micut pe buze si cu o voce stinsa:

-Te-am iertat deja!Sa ai grija de mama mea!
-Ce spui acolo!Te-ai trezit si vei fi bine!
-Nu...nu va fi asa!Te rog sa ai grija de mama,de micutul Aiden si de sotia ta cu toate ca nu am putut sa o cunosc...Spune-i mamei ca o iubesc si la fel si pe tine! Ne vedem cand ajungi si tu in ceruri,dar pana atunci va voi pazi!

A spus aceste cuvinte si a inchis ochii. Am strigat dupa ajutoare.Doctorii au venit extrem de rapid si au inceput sa o resurscuteze.Eu eram in afara salonului si deodata o vad pe Miriam cum incearca sa intre in salon.O iau repede in btare si o imbiedic sa vada ce se intampla. Plangea in hohote la pieptul meu.Un sunet asurzitor se aude,uar un doctor vine la noi si ne spune:
-Imi pare rau dar am pierdut-o!
Cand Miriam aude aceste cuvinte cade in genunci si incepe sa planga si mai tare.O iau pe sus si o duc la mine in masina.Ea se ghemuieste pe scaun si in timp ce plangea soptea fraze ca:"Fara ingerul meu viata nu mai are nici un farmec!" "Viata de acum este numai in alb si negru!" "Trenuia sa fiu eu in locul ei!" "De ce,Doamne, mi-ai luat singura fericire pe care o mai aveam?!"
O duc la ea acasa.O iau in brate si o pun pe pat.O invelesc si stau langa ea pana adoarme.Ma duc la Anais in camera si pe birou gasesa o hartiuta de care scria

Te astept,tati

Abia acum inteleg ce am pierdut....

•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°

Sper ca v-a placut finalul!Am in plan un al doilea volum,dar nu stiu sigur!Momentan acesta e sfarsitul!V-am pupat!💖💖💖💖

Te astept,tatiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum