Tabăra

Capitolul 18

-Noapte buna, ne vedem mâine dimineață!  Striga Liam de pe terasa cabanei lui, care nu e departe de a mea și de a lui Harry. Îl mai Salut încă o data după care închid ușa și răsuflu ușor.  Mă întorc și îl văd pe Harry în patul meu, acoperit pana la gat, cu buclele mai crete ca oricând, se vede pe fata lui ca e obosit și abia își mai tine ochi deschisi.

-Nu vii? Întreba Harry cu vocea ragusita.

-Îmi iau pijamalele, și vin. Spun eu căutând disperata pijamalele în dulăpior. Parcă au intrat în pamant.

-Harry, nu mi-ai văzut pijamalele?  Strig eu cu capul aproape băgat în dulap.

-Caută și la mine în sertar, spune cu o voce stinsa.

Mă ridic în capul oaselor și mă uit la el, aproape  a adormit. Mă urc în pat în picioare și traversez spre dulapul lui. Sar o data tare pe pat și Tresare speriat. Se uita la mine cu o privire nedumerita, iar eu îi zâmbesc și ridic din umeri. Îi deschid dulapul și mă mir la cât de ordonate îi sunt hainele. Cotrobăiesc puțin și dau de pijamalele mele, împădurite frumos. Au prins mirosul lui, le strâng la piept și apoi le îmbrac. 

Mă bag lângă el sub plapuma și îmi pun capul pe brațul lui, deschide ochi și se uita la mine, după care îmi da un pupic pe frunte.

-Unde o sa stai la colegiu? În cămin sau Îți iei apartament? Întreb eu după mau multe minute de tăcere în care cred ca a adormit.

-Am apartament în LA...O sa stau acolo cu Niall, e în centru. Spune el ridicandu-se mai sus.

-Stai puțin! Niall merge la Conservator? Și el? Spun eu uitandu-ma mirata la Harry.

-Da, majoritatea persoanelor care au venit aici merg la Conservator!  Spune el zâmbind.

Ce tare-i asta!

-Deci, tu? Unde o sa stai? Întreabă Harry apropiindu-se de mine și punandu-si piciorul peste al meu.

-Tata are un apartament un LA, mai la centru, intr-o clădire mare de sticla, ceva de genul ăsta. Spun eu uitandu-ma la focul din șemineu care abea mai arde.

-Cred ca o sa mă tund când o sa merg la colegiu, mie greu cu parul ăsta! Spune el bagandu-si mana în par.

-POFTIM? Spun eu socata!

-Ce, nu o sa mă mai iubești fără bucle? Spune el uitandu-se trist la mine și nedumerit.

-Normal ca o sa te iubesc și fără bucle, eu o sa te iubesc oricum! Spun eu luandu-l în brațe.

-Ce noroc avem, sa mergem în acelas oraș, la acelas conservator...cineva ne vrea impreuna. Spune el uitandu-se fericit la mine.

Chiar că.

Încerc încet încet sa-mi intru în ritm! Mulțumesc pentru ca încă mă sustineti și mă suportați.  Scuze de capitolul scurt, dar încerc sa mă revanșez. 😳❤😘