Tabăra

Capitolul 2

Mama intra în camera gata sa explodeze dar se așează lângă mine și încearcă sa se calmeze respirând adânc de doua ori.

-Sasha, domnul Bo finanțează aceasta tabara și

Familia domnului Bo ne sunt prieteni de familie încă de când m.am născut.

-Și a garantat ca o Sa-ti placa, o sa cunoști oameni noi și domnul Bo are nevoie de câți mai mulți voluntari. Plecarea se face peste doua zile așa ca mai bine începi sa te pregătești.

Îmi întinde o foaie și pleacă. Pe foaie scrie locul, data și un site al taberei. Intru pe site și mă uit la câteva poze și filmulete din ani trecuți. Observ ca tabara se tine în fiecare an în același loc, la munte, în adevăratul sens al cuvântului. Tiroliana, cabane, fără semnal, focuri de tabara, batai cu apa, și altele. Locul este minunt, recunosc,dar încă nu sunt încântată de ideie. Dacă nu merg știu ce mă așteaptă, crizele lui mama, dezamăgire pe fata tatei...deci nu e după mine.

Înghit în sec, închid laptopul și mă întind pe pat, privind tavanul. Ok, deci, 3 luni la 600 km de casa? Super...măcar stau în cabana, dar pe lista de "necesare" scria CORT...Pentru ce?
În fine, mă îmbrac cu o rochiță, îmi iau niște teniși, și îl stric pe Josh pe geam sa pregătească masina.

Josh este angajatul/soferul nostru fidel care lucrează la noi de când aveam 11 ani.

Mă duc jos, îmi Salut părinți iar mama, pentru E MAMA, intreaba:

-Unde crezi ca pleci, Sasha?Îmi spune cu un ton super calm dar nervos.

-Dacă tot plec toată vara, măcar sa am ce îmi trebuie cu mine, nu?mă rastesc eu

-Bine, dar pana la 10 ești acasă, ne-am inteles?

-Sigur! Spun eu și plec în graba.

În tabere de genul ăsta am mai fost, când aveam 9 ani, împreună cu unchi mei, îmi amintesc ceva dar nu prea multe. Poate o sa fie fain, o sa mă distrez, dar e o tabără de muzica, nu înseamnă ca dacă anul ăsta încep conservatorul în L.A. trebuie sa mă și duc în tabara ăsta.
Intru în magazin și Josh intra după mine cu un cos de cumpărături. Mi.am luat lista cu "necesarul" în caz de orice. Mai întâi ne uitam la corturi.

-Eu cred ca ăsta e bun, zic eu uitandu-ma la Josh.

-Domnișoară Wall,

Totdeauna îmi zice așa, de parcă nu ar știi ca mă cheamă Sasha...

-Eu cred ca e cam mare având în vedere ca numai dumneavoastră o sa dormiți în el, și nu pentru mult timp.

-De unde știi ca nu pentru mult timp?spun eu mirata uitandu-ma la Josh

-Și eu am fost cândva intr-o tabara ca asta, spune Josh mândru de el

-Aha, bun atunci iau unul mai mic.

Pun mana pe un cort mai mic, dar foarte rezistent. Ne mai plimbam prin magazin și mai iau câteva chesti cu ar fi lanterna, bocanci, pulovere, sac de dormit și așa mai departe.

* * *

Ajung acasă și le despachetez pe toate.
Îmi iau rucsacul de camping și încep sa pun în el haine și tot ce trebuie. Termin pe la 12 noapte și atunci decid ca ar trebui sa mă culc. Mă bag în pat și sting lumina.

Părinți mei sunt niște oameni de afaceri care nu prea au timp de mine dar mă iubesc foarte mult. Mama este întotdeauna stricta la fel și tata, chiar dacă mă neglijează își fac timp de educația mea pentru ca "pana la urma asta e baza" zice mama. În fine, dacă nu mă duc în tabara asta, mama o sa zică ca nu îmi pasa de munca depusă de domul Bo pentru aceasta tabara și ca o sa ne facem de rușine. Sincer, nu eu l-am pus sa finanțeze și sa organizeze treaba asta pe domnul Bo, așa ca, sa mă lase în pace.

Mă trezesc dimineața și mă uit pe geam, afară ploua și nu.mi vine sa cred ca la noapte plec în tabara aia "minunata". O sun pe Teo sa-i povestesc tot și ea începe sa se crizeze când afla de: fără semnal 3 luni!!!

-Cum adică, și cu planurile noastre de vara ce facem?

-Teo, știi Cum sunt părinți mei, dacă nu le fac pe plac, încep sa îmi tina predici și sa se crizeze.

-Ai dreptate, dar cu prima liniuță de semnal pe care o găsești, mă suni! Ai înțeles?

-Cu siguranță!

Îmi finalizez bagajele și mă duc jos sa mananc.

-Mama, în cât timp ajungem în tabara?

-În vreo 8-9 ore! De ce?

-Îmi dau ochi peste cap și îmi strâng hainelele pana decid sa mă opresc.

-Hai, Sasha, știi ca domnul Bo...

Când aud de el îmi vine sa mor, acum îmi dau seama ca tata I-a promis de mai mult timp ca o sa merg dar fără sa mă întrebe.

* * *

Este deja ora 00:00 și eu îmi pun bagajele în portbagaj ajutată de Josh, care se vede ca acum s.a trezit. Eu mă urc în masina și o aud pe mama strigând ceva de pe scări

-Te iubim scumpo, ai grija de tine, o sa ne fie dor de tine.

Când sunt plecați cu afaceri abia dacă își amintesc de mine, acum pleacă în Franta pentru a semna ceva contracte cu o firma de turism. Părinți mei dețin o firma de croaziere, avem cea mai mare croaziera și cele mai luxoase apartamente "pe apa".

Îmi pun perna sub cap, pornesc muzica și adorm. Mă trezesc brusc și mă uit la ceas ora 08:30.

-Mai avem 30 de minute domnișoară...

-Mă cheamă Sasha, John!

-Mai avem 30 de minute Sasha!

Din orașul luminilor și al magazinelor am ajuns Într-un paradis. Peste tot unde te uiți numai munți și lacuri. N.am văzut așa ceva în viața mea. Zici ca ești în alta lume, cu totul în alta lume. Mă uit la ecranul telefonului și văd ca deja nu mai am semnal...super...
Viram la dreapta conduși de un indicator 《Tabara de muzica》
Mai mergem 5 minute și intram pe o poarta mare construita din lemn de brad. Imedeat după ce trecem de poarta văd multe cabane, un lac uriaș, o tiroliana peste lac pe care sigur nu o sa o încerc, o scena cu boxe și microfoane și așa mai departe. Locul este minunat chiar dacă suntem în pustietate. Un domn ne îndruma spre zona pentru voluntari care e mai sus decât credeam. Sunt cabane micuțe numerotate iar o fata ne spune care e cabana mea și ne îndreptăm acolo. Curând cu numărul 24. O cabana superba și cea mai de sus, pentru ca cele de jos au fost ocupate de primi sosiți. Intru în cabana și

Salutare dragilor,dacă va place povestea pana acum va rog sa.mi scrieți în comentarii!❤va pup;))