Guilty → wonho; minhyuk

Guilty

G U I L T Y

     Tânăra de 26 de ani, Susan Wright-Park, și-a scos din poșetă rujul, dându-se cu el pe buze. Și-a aranjat părul și a oftat, uitându-se la sora ei prin oglinda de la baia tribunalului. Sora ei i-a zâmbit trist, asigurând-o că totul va fi bine. Soțul femeii, un coreean de 30 de ani, fusese găsit mort în curtea din spate a locuinței în care stăteau și, desigur, lumea o acuza pe ea, deși Susan nega cu vehemență că ea ar fi criminala. Cele două femeie au ieșit din baie, ducându-se la avocat angajată de Susan, ca s-o întrebe ce o aștepta. 

  — Inculpata este pregătită? a întrebat judecătorul, îndreptându-se spre camera unde avea să fie decis viitorul femeii. 

— Da, onorată instanță. Acuzata, avocații și martorii sunt deja în sală. 

Judecătorul a dat din cap, așezându-și mai bine roba pe el. Acesta a intrat în sala de judecată și imediat, toți oamenii s-au ridicat în picioare ca să-l salute. Bărbatul și-a rotit privirea prin încăpere, observând că mama bărbatului ucis îi șoptea ceva la ureche avocatului Shin Hoseok. El, împreună cu dra. Kim Somin, erau cei mai buni avocați din Seoul, dar și cei mai mari dușmani. Imediat ce Somin aflase că Hoseok fusese angajat de mama victimei, aceasta s-a oferit imediat să-i fie avocată doamnei Wright. 

Judecătorul s-a îndreptat spre locul său, la masa judecătorului care era pe o platformă.

— Jur să respect Constituția și legile țării, să-mi îndeplinesc cu onoare și probitate, cu conștiință și fără părtinire atribuțiile ce-mi revin și să păstrez secretul profesional. Așa să-mi ajute Dumnezeu! își spusese acesta jurământul. Acum, vă rog să vă așezați. 

Oamenii au făcut astfel. 

— Domnule Shin, începem cu dumneavoastră.  

Hoseok s-a ridicat de pe scaun, asigurând-o pe doamna Park că totul va fi bine. 

— Jur să respect Constituția și celelalte legile ale țării, drepturile și libertățile omului să exercit profesia de avocat în mod demn, independent și cu probitate. Așa să-mi ajute Dumnezeu. Acum, îmi doresc s-o chem în față pe doamna Wright. 

Susan s-a uitat la Somin, întrebând-o din priviri dacă ar trebui să se ducă, dar chiar și așa, ea era obligată. Femeia s-a îndreptat spre boxa din centrul sălii, aruncând o privire la judecătorul care-i urmărea orice mișcare. Domnul Shin s-a poziționat în fața boxei, privind țintă acuzata. 

— Cer ca doamna Wright să-și spună jurământul. 

Susan și-a pus mâna pe biblia de pe masa din fața ei. Știa deja ce să facă, avocata Kim îi explicase totul. 

— Jur că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!

— Doamnă Wright, cum l-ați cunoscut pe domnul Park Minhyuk? a întrebat avocatul Shin, stând într-un loc și uitându-se fix la ea. De obicei, avocații mai aveau tendința să se plimbe ușor prin sală, ascultând răspunsul martorilor sau acuzaților, dar domnul Shin Hoseok mereu fixa cu privirea și stătea liniștit. 

— La un restaurant din Daegu. Lucram ca chelneriță și el a venit într-o zi cu prietenii lui. Eu am fost cea care i-a servit. Au stat până la închidere și el s-a oferit să mă conducă acasă. 

— Îmi spuneți că ați acceptat ca un străin să vă conducă acasă? întrebase avocatul, ridicând dintr-o sprânceană. 

— Da. De ce, pare stupid?