Ştiu că într-o zi vei pleca . şi mă vei lăsa singură , abandonată . Astăzi , la ora de română , am făcut literatură . Profesoara ne-a citit o legendă , care spunea că soarele iubea aşa de mult luna , încât murea în fiecare seară ca să o lase să respire . Eu sunt soarele , tu eşti luna . Aş muri pentru tine în fiecare seară , ca să poţi străluci .
Şi de asemenea , ştiu că mă vei lăsa singură . Nici soarele nu avea garantată afecţiunea lunii , nu ? Dar tot o iubeşte , deşi nu se întâlnesc niciodată . O iubeşte necondiţionat , şi cât e de frumos acest fapt ! E un sentiment frumos să ştii că asa ceva e , într-adecăr , posibil .Doar o diferenţă dintre noi şi ei este că eu sunt aici , şi că mă poţi vedea . Dar nu ştii să apreciezi asta , însă nu te învinuiesc . Nu este nimic de apreciat la mine .
