Am aflat de ce ai întrebat de mine . Da , am aflat . Voiai să mă întrebi despre caietul ce l-am găsit pe hol , în locul în care eu stăteam de obicei . Ai uitat să menţionezi că stau acolo singură , dar mă bucur, sincer . Am încercat să zâmbesc , doar pentru că nu voiam să vorbesc , şi ţi-am dat caietul . Mi-ai mulţumit şi ai plecat . Am observat cât de mult voiai să scapi , aşa că nu am încercat să te reţin . Sunt o ciudată şi pentru tine , nu ? Nu e nici o problemă . M-am obişnuit .
M-am obişnuit , deşi aş vrea să nu . Astăzi mi-am luat nişte căşti din alocaţie . Mă ajută sa pot adormi , acoperă zgomotul făcut de părinţii mei . Ştiu că nu te interesează , dar am nevoie să povestesc asta cuiva . E greu pentru mine , ştii ? Înţeleg că tu nu auzi ce zic acum . Nici nu vreau să auzi , ai îţelege cât de mult ţin la tine , şi cred că un astfel de sentiment te-ar copleşi . Abia acum începe greul , nu ? Te-am auzit zicând asta pe hol . Îmi tot repet in minte , nu vreau să vorbesc . Singura persoană cu care vorbesc este fratele meu . Am fost tristă când l-am văzut speriat , şi nu am vrut să se simtă aşa , în fond nu e vina lui , nu el ar trebui să tragă povara după .
Sunt un dezastru ambulant , nu ? În pauze mă strecor la psihologul şcolii . Da , mă strecor . Nu am o problemă , dar dacă cineva m-ar vedea , m-ar crede şi mai ciudată . Nu mai suport poreclele , Alex . Lumea e prea rea cu mine . Cu ce le-am greşit ?
