Klaus , bietul Klaus ...

57 9 0
                                    

Era dimineață , Katherine îmi raspunse , dar nu am vrut eu sa mai continui discuția .
Mă gândeam doar la faptul că mă îndrăgosteam de ea , de o fata , nu este okay , ce o să spună toți prietenii mei ? Ce o sa spună părinții ? Și ce am să fac cu Klaus ? Dar și cu toate aceste întrebări tot simțeam că o iubesc . Azi am stat doar in pat .
La un moment dat mă sună Klaus
____________________
Klaus : Buna Rebekah ....
Eu : Hei Klaus , ce mai faci ?
Klaus : Nu prea bine
Eu : De ce ?
Klaus : Pe scurt te invit pe tine și pe familia ta la înmormântare
Eu : CE ?! Ce înmormântare ? A cui ?
Klaus : A tatălui meu , ultima data cand mai văzut m-a sunat mama sa îmi spună că tata a cazut și s-a lovit serios la cap și trebuia să merg de urgență la spital
Eu : De ce nu mi-ai spus ?
Klaus : Am crezut că așa este mai bine
Eu : Îmi pare foarte rau
Klaus : Mda , și mie
Eu : Mă duc sa ii anunț pe părinți și te sun înapoi
Klaus : Bine
___________________
Mă duc sa ii anunț pe ai mei , amândoi au rămas fără cuvinte , ne-am dus imediat sa cumpărăm o coroana și am mers către casa lui Klaus . Toată familia lui era îndurerată , ne-am apropiat și le-am urat sincere condoleanțe . Mă dusesem la Klaus , îl impratisam sa ii spuneam sa fie puternic pentru că totul va fi bine . Ne-am îndreptat cu totii in locul unde trebuie sa ii îngroape , înmormântarea a durat vreo două , trei ore , îmi iau rămas bun de la Klaus și îi repet aceleași cuvinte pe care îl le-am spus înainte să plecăm .

Când am ajuns acasă nu aveam chef sa ies , totuși am vorbit puțin cu Katherine prin mesaje , insa lucruri banale .
Nu știam ce să fac , o iubeam pe Katherine , dar nu îl puteam lăsa fix acum pe Klaus dupa tot ce a pățit , avea nevoie de mine

Stop the loveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum