Bagdasar

1

Eram sigura ca am nevoie de o schimbare. De cand m-am mutat in alt oras, multe lucruri se schimbau in jurul meu, doar eu stateam in loc. Refuzam sa ma bucur de orice lucru nou din viata mea. Poate pentru ca obisnuinta este greu de indepartat. A fost o alegere grea pentru mama mea sa ne mutam in alt oras. Dar, din cauza tatalui meu, totul trebuia schimbat. Mama nu putea continua o relatie cu un barbat care avea nenumarate amante si vicii groaznice, iar eu nu puteam trai cu un tata care sa imi creeze traume nenumarate.

Nici pentru fratele meu mai mare nu a fost usor. Imaginati-va doar ca a dat cu piciorul intr-o relatie stabila si intr-un viitor mult mai bun doar ca sa stea si sa ne protejeze pe mine si mama.

Dupa un an de zile, am decis ca trebuie sa fac si eu o schimbare. Si asa am ajuns sa imi fac parul roz. Poate ca nu a fost o idee prea stralucita, si poate ca am facut o alegere prea tipic feminina, dar chiar mi se potriveste si mi-a schimbat starea de spirit. La inceput am fost speriata de faptul ca oamenii vor incepe sa ma ocoleasca pentru culoarea parului meu.

Reactia fratelui meu si a mamei mele nu a fost una foarte buna, insa, cu timpul s-au obisnuit, si au acceptat noua mea schimbare.

Mama mea a facut tot posibilul ca eu si fratele meu sa ducem o viata normala si sa fim cat mai fericiti. Lucreaza foarte mult si chiar este o femeie de succes, iar eu si fratele meu beneficiem de lucruri pe care multi adolescenti poate ca nu le pot gandi macar.

Am avut norocul sa mergem la un liceu privat. Uneori regret, pentru ca elevii din acest liceu sunt marea majoritate adolescenti cu parinti foarte bogati. Ca sa va imaginati, cei mai multi sunt adusi la liceu de soferi. Fratele meu si cu mine am decis ca putem merge pe jos in fiecare dimineata pana la liceu, pentru ca oricum stam doar la cateva strazi distanta si pentru ca acesta era obiceiul nostru si in vechiul oras. Pe drum spre liceu mereu mancam covrigi cu ciocolata si discutam despre tot felul de lucruri. Uneori chiar si fumam.

Revenind la liceul meu, am cunoscut multi oameni de treaba, si la fel de ciudati ca si mine. Nu doar cu parul colorat sau cu stiluri vestimentare ciudate, dar si cu obiceiuri ciudate. Sunt oameni care indiferent de cat de multi bani au parintii lor, sunt simpli si se comporta ca niste adolescenti normali.

Poate ca la inceput nu mi-a placut deloc ideea de a ma muta si de a fi departe de prietenii mei, insa, acum sunt recunoscatoare pentru asta.