Au trecut cateva saptamani bune de la acel incident neplacut, iar eu nu am reusit sa imi scot din minte inaginile tulburatoare cu fratele meu intins pe jos intr-o balta de sange.
Mergand spre liceu, toata lumea se uita la mine de parca as fi facut ceva rau, analizandu-ma de sus pana jos si de jos pana sus. Simteam nevoia sa ma fac nevazuta de fiecare data cand lumea se holba la mine si de fiecare data cand auzeam susoteli despre mine urmate de hohote de ras. Trecand culoarul liceului, am observat o fata stand in dreptul dulapului meu, parca asteptandu-ma de o eternitate.
-Te pot ajuta cu ceva? o intreb eu scurt dând sa deschid dulapul.
-Nu chiar, voiam sa iti vorbesc. Eu sunt Celia.
Zambetul ei ma sperie in timp ce intinde mana spre mine ca sa ma salute.
-Eu ma numesc Lyanne. Imi poti spune Lya.
Ii strang mana scurt si apoi isi schimba mimica imediat, devenind serioasa.
-Stiu ca este nepotrivit sa aduc in discutie asta, dar, cred ca ai auzit de vestea ca Mattias a murit.
In mintea mea rasuna intrebarea "Cine e Mattias?". Celia imi citeste nedumerirea de pe fata si isi mareste ochii dandu-si seama ca nu stiu despre cine vorbeste.
-Baiatul din accidentul cu fratele tau.
Vorbele ei sunt ca o intepatura in inima pentru mine, si apoi incep sa imi readuc aminte de chipul celuilalt baiat din accident, care era plin de sange si zgarieturi adanci.
-Da...si? o intreb eu nedumerita.
-Fratele lui te cauta. Nu stiu daca sa iti sugerez sa vorbesti cu el sau nu, pentru ca, fie intre noi, fratele lui Mattias este unul dintre baietii foarte cautati de fetele din liceu, insa nu stiu daca vrea sa iti vorbeasca tocmai frumos...spune ea uitandu-se in jos si oftand lung dupa.
-De ce vrea sa vorbeasca cu mine?
-Pentru ca fratele tau a fost implicat, si pana se recupereaza, vrea sa stie ce s-a intamplat in masina aceea pana sa se intample accidentul.
Privirea ei fulgereaza in spatele meu, si apoi se uita din nou la mine facand o fata nevinovata, si lasandu-si capul in jos, ma ocoleste si se duce in directia in care a privit mai inainte cu panica.
Cand ma intorc observ chipul intunecat al unui baiat foarte inalt, cu parul ciufulit de o noanta placuta de blond, cu niste ochi de un verde scanteietor ce ma analizeaza in amanunt.
-Tu esti sora lui Carter?
Vocea lui groasa rasuna in ecou in urechile mele reusind sa ma amuteasca incet.
-Da.
-Eu sunt Bagdasar. Fratele lui Mattias, cel care a murit in accident. Stiu ca frații nostri erau prieteni buni.
Inghit in sec si as da orice sa plec din acel loc, dar parca ochii lui ma intepenesc in locul in care stau.
-Asa, si? reusesc sa ii raspund dupa o vreme, analizandu-i chipul in amanunt.
Zambeste scurt si apoi isi reia expresia serioasa de mai devreme.
-As vrea sa vorbim si sa mi-l prezinti pe fratele tau. As vrea sa stiu ce s-a intamplat in acea masina, detaliu cu detaliu. Pentru ca stiu sigur ca fratele meu era la volan, si as vrea sa stiu cum de s-a ajuns la acel accident.
Adevarul este ca e dreptul lui sa stie ce s-a intamplat acolo si nu ma opun deloc propunerii lui.
-Sigur, daca vrei, poti veni dupa liceu sa vorbesti cu Carter.
Ii zambesc scurt si reusesc sa plec de langa el. Maresc pasul insa Bagdasar ma prinde de incheietura mainii si ma intoarce cu fata spre el.
Incremenesc din nou.-Incantat.
Zambeste si pleaca lasandu-ma nedumerita. Ma intorc si imi continui drumul spre clasa.
Toata ziua nu reusesc sa ma opresc din a ma gandi la Bagdasar. Ceva misterios se ascundea in privirea lui si ma facea sa ma simt foarte mica pe langa el, ma facea sa ma simt inferioara si neinsemnata in acest univers. Ma analiza atat de aspru de parca ar fi rupt cu privirea bucati din mine sucindu-le de pe o parte pe alta asigurandu-se ca nu sunt un pericol.
Asa ma facea sa ma simt, ca un pericol.Celia imi da un ghiont in timpul orei, scapandu-ma de gandurile despre Bagdasar.
-Ce ati vorbit? ma intreaba ea chicotind.
-Despre fratele meu. Vine in seara asta la noi sa vorbeasca cu el despre accidentul cu Mattias, de ce?
-Eram in apropiere si am observat cum se uita la tine.
Rosesc.
-Era putin hipnotizat, zice ea bagandu-si creionul in gura.
-Cred ca era din cauza parului.
Celia rade apoi isi reia expresia serioasa.
-Ce parere ai despre el? ma intreaba marind ochii la mine de parca astepta sa ii spun ca sunt indragostita de el.
-Nicio parere. Am schimbat cateva vorbe. La fel cum am vorbit si cu tine. Iti sugerez sa scrii ce e pe tabla, si sa ma lasi si pe mine sa ma concentrez la lectie.
Ii arunc o privire urata apoi continui sa transcriu pe caiet ce e pe tabla. Despre Celia mi-am facut o parere, este bagacioasa si nu ii place sa fie discreta, pentru ca discutia noastra sigur a reusit sa o auda jumatate de clasa, plus domnul profesor, si spun asta pentru ca mi-a aruncat cateva ochiade urate in timp ce se mai uita prin manual cautand sa ne dea o tema.
Bagdasar este doar un baiat care arata foarte bine, insa simt din prezenta lui ca nu vreau sa am vreun atasament fata de el.
CITEȘTI
Bagdasar
Short Story"Si cand credeam ca nu ma pot apropia de nimeni, interesul meu fata de un om a crescut atunci cand te-am intalnit"