Aceasta este povestea unei simple fete care ajunge accidental pe ,,Insula disparutilor'',o insulă de pe care odată ajuns nu mai ai cale de scapare .Împreună cu noii sai prieteni se zbate in speranta ca va reusi sa găsească iesirea ,însă pentru asta...
Fac un efort si imi deschid pleoapele grele insfarsit .Mă trezesc din cauza afurisitei de alarme pe care am ignorat-o de minute bune si care candva era melodia mea preferata ,dar de cand am setat-o ca alarma de dimineata ,pur si simplu o urăsc!!
Ok!Am facut primul pas .Am deschis ochii .Dar abia acum vine greul!Trebuie să mă ridic!Dar patul parca are o putere supranaturală care îmi face corpul să nu imi mai asculte comenzile!Hmm... poate merge asa .1...2...3!Da..ăă...Nu!Tot aici sunt...
Mă uit apoi la ceas si vad ca e ora 07:32 .Iar voi întârzia!!!Sar ca arsă din pat si ma indrept rapid spre baie unde ma asteaptă nişte picături fierbinți si mult iubitele mele geluri de dus cu parfumuri exotice .Intru in cabina ,imi prind parul intr-un coc dezordonat ,dau drumul robinetului si apuc fara a ma uita unul din gelurile de dus .De obicei stau cel putin un minut pentru a ma hotărî care este parfumul care îmi va invalui pielea restul zilei ,dar acum sunt in graba .Se pare ca azi a castigat cocosul!Preferatul meu!As vrea sa ma pot bucura mai mult de rasfatul aburilor calzi dar timpul nu tine cu mine .
Ies din baie cu viteza unui bolid de curse si in drum spre dormitor imi infasor un prosop alb cu imprimeu floral in jurul corpului .Ajunsă acolo ,prima mea grija e să mă uit la ceas care indică ora 07:38 ,apoi deschid dulapul gigantic pentru a începe provocarea zilei...CU CE MA IMBDAC?!Ma holbez la el câteva secunde si incep a rascoli printre haine .Optez intr-un sfarsit la o fusta scurta de blugi ,un tricou alb si o pereche de sandale din piele maronie .
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ceasul imi arată ca e ora 07:44 .Acesta e felul lui de a imi spune ca nu mai am timp să iau micul dejun ,să imi fac părul ,să mă machiez si sunt sanse foarte mari să întârzii .Asa că hai mai bine să mă bag in pat ,să imi pun plapuma in cap si să sper ca e doar un vis urat...Sau hai mai bine sa termin cu prostiile astea si să gândesc ca un om mare si responsabil ce sunt!Am aproape 21 de ani !Ce naiba?!
Imi desfac parul si il perii de cateva ori ,iau ghiozdanul de pe birou si o zbughesc afară din casă fara a ma uita inapoi .Încui usa garsonierei si cobor scările blocului rapid dar calculat .Am ceva de coborat...Dar nu ma vait!Eu sunt abia la etajul 4 .Nu stiu cum reusesc să supraviețuiască vecinii mei de la etajul 7!Intr-adevăr ,doamna Pedincton care locuieste acolo are niste picioare foarte frumoase ,chiar daca are 63 de ani .
Jos ,in parcare ,mă asteapta masina mea neagră .Mi-a facut-o fratele meu Jason cadou la majorat .El a facut facultatea de arhitectură , iar acum are o firmă de constructii in Germania care chiar ii merge .De asta am dat si eu la aceeasi facultate ca el .Vreau să ii calc pe urme si să fim parteneri .Bine inteles ca asta nu se va intampla daca voi întârzia tot timpul la ore .Apas cu putere acceleratia si ma alatur in goana celorlaltor masini de pe soseaua infierbantata de puterea soarelui dintr-o zi foarte caldă de mai .O las imediat mai moale după ce imi închipui o scena in care ma opreste un polițist si imi da o amenda usturătoare .Prefer sa întârzii.
Ajung in fața clădirii uriase si albe la 07:56 .Parchez masina la umbra unui copac si întru in curtea bine îngrijită a facultății .Peste tot numai flori parfumate si copaci inverziti .Inainte de a intra in clădire ii arat legitimația paznicului pentru a ma lăsa să pătrund inauntru .Odată am uitat-o acasa si nu m-a lăsat sa intru decat după ce am adus-o .Ce credea ca sunt?!Un ucigas in serie?!Am eu față de asa ceva?!
Incep a goni pe hol in speranta ca voi ajunge la timp .Urc câteva scări si când usa clasei mele e la o aruncătură de bat de mine aud o voce de femeie care ma striga :
-Domnișoara!
Era bucatareasa de la cantină .
-Scuzati-mă domnisoara ,mă puteti ajuta cu ceva?
Eu: -Sigur!Cu ce?
-Azi voi pregăti salata de fructe pentru la desert si a venit masina cu fructele si trebuie sa car lazile in cantina dar nu pot singura .De obicei domnul de serviciu mi le cară dar este bolnav si nu a venit azi .Mă poți ajuta tu?
Mă uit la ceas .E ora 07:59 .Peste un minut va trebui sa fiu in clasă ,dar nu o pot lasa nici pe ea singura .Îmi îndrept privirea catre usa clasei apoi catre ea .Repet actiunea încă o data si spun :
Eu: -Cu mare placere!
O urmez pana la lazile cu fructe .Erau doua .Adevarul e ca erau foarte mari ,imposibil de cărat de o singura persoana .Ea apuca de o parte si eu de cealaltă a unei lazi ,apoi o ducem in cantina .Facem acelasi lucru si cu a doua .
Dupa ce am terminat imi multumeste si imi ofera un mango proaspăt .Ii multumesc si eu la rândul meu si merg lejer catre clasa ,asta până se întoarce cu spatele la mine ,pentru ca apoi incep a goni ca o nebună pe hol si pe scări pana ma vad in fața usii clasei .Mă uit la ceas pentru a nu stiu cat-a oară azi si vad ca e ora 08:12 .In acel moment mi se strecoară pe sira spinării un frig care ma face sa tremur din toate încheieturile .Îmi iau inima in dinti si ciocanesc dar nu imi răspunde nimeni .Mai ciocanesc o data .Nimic .Inca o data .Tot nimic .Pana la urma deschid usa cu sfială si pătrund in sală .O secunda mai tarziu ma vad in fața tuturor colegilor mei care se holbează la mine .
Colegii: -Ce stai acolo?Dute in bancă!Nu te mănâncă nimeni!
Eu: -Păi credeam ca...
Colegii: -Ce credeai ?!Ca ai întârziat ?Singura persoana care întârzie la ora de fizică este doamna de fizică !
Si asa începem cu toții sa râdem.
Deodată se deschide usa si se izbeste cu putere de perete ,apoi intra o doamnă in varsta ,bondoaca ,îmbrăcată elegant si cu o poseta asortată .
D-na.: -Ce e cu zarva asta!!!
Spunând aceste cuvinte se îndreaptă spre mine care încă eram in față ,ma priveste de parcă eram piesa de muzeu si imi spune :
D-na: -Si tu domnișoară ce cauti in fața clasei?
Eu: -Vă rog sa ma scuzati ,dar abia acum am venit...
D-na: -Vasăzică ai întârziat?!!
Eu: -Da...pai să vedeti...
D-na: -Pai nu vad nimic!!Cei care întârzie nu merita să fie primiti in aceasta clădire!!
Dupa ce spune aceste cuvinte colegii mei incep a chicoti .Isi da si doamna seama de greseala pe care a facut-o .Vorbeste de intarziati când ea e cea mai întârziată persoana de aici .Încearcă sa schimbe subiectul trimitandu-ma in bancă .
Locul meu e între Michael ,un tocilar fără pereche si Dorothy ,o fata plină de energie care îmi este foarte dragă datorită poftei sale de viata .
Orele de astazi trec foarte greu...ca întotdeauna .Noroc de masa de prânz de la cantina care îmi mai alungă din plictiseala .Apropo!Salata de fructe a fost excelenta!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Acest capitol are rolul de a va face o mica introducere in viața Annei .
Va rog sa lăsați in seria de comentarii parerile voastre despre acest capitol si dacă va placut nu ezitați si apăsați cu încredere pe steluța din stanga pentru a o face aurie!
