Insula disparutilor

Amuleta

  Azi este joi .Nu e o zi tocmai însorită în Londra si de asta sunt cam irascibila si vreau sa am parte doar de liniste .Nu vreau sa ma deranjeze nimeni!Dar deodată se aude o melodie care sparge aceasta dulce liniste...

  -Ce afurisit a avut ingenioasa idee de a ma suna?!

  Iau telefonul de pe pat ,mârâind .Mă uit cu silă la numele de pe ecran si tresar . E mama!!Inima incepe a dansa haotic de bucurie .Nu am mai vorbit cu ea de doua zile!Deja mi s-a facut ziua mai buna .

  Eu: -Bună iubirea vieții mele!Nu ti-am mai auzit glasul cristalin de doua zile!Si imi este tare dor de dulcea ta mângâiere...

  Mama: -Hoo!!Ce sunt toate dedicatiile astea de dragoste?Ori ai băut ceva ,ori ai gresit persoana !

  Eu: -Acestea sunt umilele mele sentimente față de tine!

  Mama: -Hai gata cu prostiile astea!Eu te-am sunat pentru a te certa!

  Eu: -Ce!?De ce?

  Mama: -Nu ai mai trecut pe acasa de mai bine de o luna!Chiar nu iti poți elibera un weekend ?Cu masina faci doar cel mult 3 ore pana acasa!De ce nu te gandesti si la mine?Poate ca si mie îmi e dor de tine si vreau sa te vad!

  Eu: -Pff ...stii doar ca in fiecare weekend trebuie sa recapitulez ce am invatat toata saptamana...Dar hai ca poate pot sacrifica unul pentru a va vizita .

  Mama: -Vezi nu ma amăgi!Anunta-ma te rog pana diseară daca vii sau nu .Sa stiu daca iti pregătesc camera .

  Eu: -Ok!Te voi anunta .Paa!

  Mama: -Paa!
 
  Eu: -Te iubesc!

  Mama: -Si eu te iubesc!

  Dupa ce închei conversația ma arunc in pat si ma uit pe pereti si pe tavan de parca ar fi fost scris pe undeva pe acolo ce trebuie sa fac .La un moment dat imi dau seama ca aceasta expeditie pe pereti nu imi e de nici un folos .Mă uit pe planificator pentru a vedea ce evenimente voi rata daca decizia finală va fi cea dorita de mama .Deci vineri după ore Michael s-a oferit sa ma ajute să inteleg mai bine niste formule la geometria in spatiu ,apoi am cursul de scrima si mai tarziu voi iesi cu Dorothy la mall pentru ca as vrea sa imi reîmprospatez garderoba .Sâmbătă dimineață merg la lansarea unei noi carti ,e ziu lui Davin ,iubitul meu...E ZIUA LUI DAVID??!!Nu pot sa cred ca am uitat!Adevarul e ca nu am mai tinut legătură atât de strânsă pe cat as fi dorit eu de cand a plecat in America ,la colegiul de informatică .Vorbim de cel mult doua ori pe saptamana si asta doar câteva minute...nici nu imi mai vorbeste cu acelasi entuziasm ca inainte .Cred ca e din cauza oboselii .Mi-as dori sa mai putem ieși împreună in nopțile cu luna plina ,sa ne plimbam braț la braț pe bulevarde...STIU!!Ce-ar fi sa ii fac o surpriza?Sa vin la el in America de ziua lui!Sunt sigura ca s-ar bucura foarte tare sa ma vadă!DA!Chiar asta voi face!Mama va fi cam dezamăgită când ii voi spune ca nici acum nu pot veni acasa ,dar asta e viața!

  Dupa câteva minute de gândire ,in care m-am străduit sa imi asez cuvintele intr-un fel cat mai potrivit ,pentru a se intelege exact ce vreau sa spun si mai ales pentru ca mama sa nu faca vreo criza de furie si sa imi închidă telefonul in nas...o sun .

  Mama: -Da!

  Eu: -Bună...ăă...mami!În legătură cu venire acasă...păi...

  Mama: -Nu vii nu?

  Eu: -Ăăă...Nu!

  Mama: -Iar imi spui nu?!Mereu aud acelasi cuvant!Zici ca esti setată sa spui numai asta!