Creature Songs ✔

zero; prolog

Blocată la cel care obișnuia să-mi fie prieten. Afară ploua, iar el a spus că ar trebui să aștept să se oprească să pot merge acasă. Mai bine înghițeam asta să scap de gura lui. Era enervant, era parte din farmecul lui. Nu a pălit.

Mă plictiseam și uitatul pe fereastră nu ajuta cu nimic. Era ecranul amintirilor care derulau în fața ochilor mei. Nu mai eram la fel. Nici eu, nici el. Poate am crescut, poate nu am avut timpul de partea noastră, poate eram ca două corăbii ce pluteau pe apă, în întuneric. Erau străine, se îndepărtau ușor una de alta.

— Dacă tot suntem singuri, hai să spunem niște povești. 

— Este ridicol. Serios. N-am chef de tine.

— Măcar una fiecare și scapi.

— Bine.

//este ciudat, lipsit de sens, știu. 
o să aibă puține capitole.//