Creature Songs ✔

cinci; epilog

Ploaia s-a oprit, iar eu am pornit spre casă. Gallen a fost drăguţ cu mine. Prea drăguţ. Acum ştiam de ce. Voia să fim iar prieteni.
Am ars tot răul şi i-am împrăştiat cenuşa. Prietenia noastră era vie.

— Ne mai auzim. i-am spus, plecând cu paşi repezi.

Nu minţeam. Chiar voiam să mai vorbim. Niciodată nu minţeam când spuneam „ne mai auzim". Uram cum unii transformau asta în minciună şi victimele îşi făceau speranţe deşarte. Am fost una dintre ele. Mă bucuram că în acele momente îl aveam pe Gallen. Acum îl am din nou. A spus că nu o să mă mai lase singură şi că va repara ceea ce a făcut. Pentru mine era destul să-l ştiu prieten, lângă mine şi atât. Nu voiam mai mult. Plus, mi-a trecut supărarea. Am fost imatură.

//a fost ciudat.
de precizat: fata nu avea pretenţii şi a hotărât că este mai bine să-l ierte pe Gallen. era un gest matur.

cartea aceasta se încheie aici. vă mulţumesc pentru atenţia acordată. înseamnă enorm pentru mine.
vă iubesc.//