Ziua Zero

In care primarul se enerveaza

Dimineața următoare, primarul orașului Newland s-a trezit la 5:30. După ce studiase o noapte întreagă și se gândise ce sa facă, acesta se culcase la 2:30. După ce a dormit doar trei ore, nu a mai stat pe gânduri și și-a redeschis caietul, pentru ca, normal, adormise la birou, cu capul pe caietul de "ciorne", putem spune.
Pe când acesta scria, mai închidea ochii, se gândea, etc. etc, soția lui, Marta, dormea liniștită in pat. După ce se trezise la 8:00 și il găsise pe soțul ei stand cu capul in mâini, cu cafeaua lângă el, aceasta se duse, nici îngrijorată, nici liniștită, la locul unde soțul ei se gândea, si îi spuse:
- Neața.
- Buna, răspunse nepăsător bărbatul.
- Ăm... Ce faci?
- Ce ți se pare ca fac?
- Ăă... Nu știu... Pierzi vremea? întrebă la oha, la mișto, cum s-ar spune, Marta.
Henry se uita la ea cu un pokerface, apoi se uita înapoi la caiete, cărți și la stilou, după se ridica nervos de la masa și părăsi încăperea.
Ea nu voise sa il supere, dar voia sa vadă chiar ea ce punea la cale soțul ei, ca sa ajute orașul. Se așeză pe scaun si incepu sa citească. Mai întâi din cartea cu Al Doilea Război Mondial. Probabil ca primarul se inspirase de acolo.
După vreo 10 minute, o porni cu caietul. Dădu la prima pagina și văzu acolo "tacticile" soțului ei.
Toată lumea se aștepta sa fie un război cu bombardament simplu, daca putem spune așa, nu la unul cu bombe nucleare. Așadar, primarul hotărâse mai întâi sa facă un fel de ședință cu orașul, in aer liber, ca sa vadă daca toată lumea are subsol la case.
Martha pufni."Aha, sigur. Dar la spioni nu se gândește? Dacă îi afla toate planurile, aia a fost cu noi. Am sa mă duc sa ii dau niște sfaturi". Așa gândea primărița. Și, daca stam sa ne gândim, avea dreptate.
Se duse așadar sa vorbească cu soțul ei.
Il găsi in dormitor, citind o carte.
Femeia il întrebă:
- Ce s-a întâmplat?
- Oo, absolut nimic, numai ca tu nu crezi ca planurile mele vor avea succes și nici nu ai încredere in mine.
- Ba am incredere... Numai ca daca nu m-as uita la ce faci tu, nu te-ai simti bagat in seama si te-ai supara.
- Macar sa ma incurajezi!
- Bine, bravo, faci o treaba buna
.... Multumit?
- Vreau sa vina de la tine.
- Ei... Acuma, ce voiam sa zic...
- Ă, da, te ascult.
- Nu te gândești ca exista și spioni?
- Ce spioni?
- De genul acela care l-a omorât pe președinte, ii răspunse soția.
- Da, sigur cineva ar fi interesat sa mă omoare.
- Nu, mai, adică... Cineva care transmite informațiile... Știi tu... Ca tot vrei sa vorbești in gura mare daca toți oamenii au subsol... Ce ai scris tu in caiet.
- Aha, bine zis. Atunci o sa mă ocup. Maine merg la primărie și vorbesc cu oamenii. Bine?
- Bine... Cred ca faci o treaba buna.
Și așa primarul ieși mândru din camera, in timp ce Marta se mai gândea la zilele ce urmau sa vină.