Endless Love (HS ff)

~ I like you

- capitolul 1 -

Uneori,stau pur si simplu si ma holbez la toate rafturile pline ale magazinului,exact cum fac in acest moment . M-am oferit sa vin pana la magazinul din mijlocul orasului, doar pentru ca nu aveam ce sa fac.

Keith,matusa mea , este acum acasa , probabil asteptand sa ajung eu cu cumparaturile. Am 18 ani , si sunt in ultimul an de liceu . Nu am nici un frate sau sora care sa ma bata la cap , deci da, viata mea este plictisitoare. Ajungand la subiectul "parinti" , ei bine , nu am. Ei au murit pe mare acum 2 ani. Mai bine zis,vasul de croaziera pe care erau ei, s-a scufundat ,si nici acum nu au fost gasite corpurile lor. Fiind foarte cunoscuti datorita afacerii pe care o conduceau,presa a fost plina de subiecte cu numele lor , timp de mai bine de un an. Asa ca , eu si matusa mea , Keith , am hotarat sa ne mutam impreuna in vechea noastra casa.

Ma plimb printre raioanele din magazin , uitandu-ma dupa orice as putea manca in seara asta.

-Kenz,dragă,inchid la 8! Striga Gerard tocmai din capatul magazinului.

-Imediat! Strig inapoi. Imi iau o mini-pizza congelata si o bag in cos pe langa celalalte produse.

---

Ma trezesc deodata in momentul in care cineva si-a infipt degetul in butonul soneriei noastre si l.a uitat acolo timp de 30 de secunde.

-Keit! Raspunde tu! Marai. Inchid ochii din nou, si incep sa ma relaxez,cand soneria se aude din nou.

-La naiba! Tip si ma dau jos din pat. Cobor si ma indrept spre usa,deschizand-o.

- Ce bine ca--dormeai? Ma intreaba prietena mea care isi pune mainile in sold.

- Ti se pare! Spun si ii fac loc sa intre inauntru.

Ma indrept spre bucatarie deschizand frigiderul si luand cutia cu lapte. Cand ma intorc o vad pe Jess stand la masa cu telefonul in mana.

-Keith nu e? Intreaba

-Se pare ca nu. Ii raspund si imi torn laptele intr-un bol,urmand cerealele.

- Azi lucrezi?

-Dap. Spun, accentunand "p" - ul . Ca in fiecare zi ,de fel.

- Oof,voiam sa mergem la o petrecere. Haide Keennnn! Se plange bruneta din fata mea.

-Norocul tau ca lucrez dimineata. Spun si ii fac din ochi,dupa care Jess sare ca arsa si ma imbratiseaza.

-Ce bine! Ce bine! Ce binee! Si vei veni,nu?

-Jess,nu stiu. Am multe pe cap. Spun si ma indrept spre scari. Urc in camera si imi aleg niste haine. Ma imbrac cu o pereche de blugi negrii,un plover gri simplu,si ma incalt cu niste tenisi negrii. Decid sa nu folosesc machiaj,pentru ca afara ploua si nu ar avea rost sa arat ca o nebuna venita de la circ. Imi asez camasa si short-ul care e un fel de rochita in ghiozdan si cobor inapoi jos. Deschid gura sa ii spun ceva dar observ ca vorbeste la telefon, asa ca tac.

-Bine . Da. Sigur. Am inteles Lou-Da!Vezi ca inchid. Pa! Spune si inchide telefonul.

-Louis? Spun si imi incrucisez mainile.

-Da,el! Si nu mai fa fața aia! Spune si se incrunta.

-Ce fața? Chicotesc eu.

-Aia de "hai ca stiu ca-ti place,nu sunt proasta". Raspunde si mimeaza niste ghilimele in aer.

-Nu nega! Spun si incep sa rad de prietena mea care acum are fața rosie.

- Tu nu intarzii la servici?

-Oh Dumnezeule,asa e! Tip si fug catre sufragerie unde imi iau geanta si cheia de la usă. Mergi cu mine? Intreb.

- Cred ca da!