Clary's life

De ce?

Perspectiva lui Clary
Suntem de 2 ore la spital și nimeni nu ne zice nimic de Nate. Când l-am văzut, mama era cat pe ce sa leșine, dar a stat Alec cu ea și acum e mai bine. Tata e și el în stare de șoc și de simte vinovat de ceea ce s-a întâmplat. Zice ca dacă ar fi stat mai mult cu el nu s-ar fi întâmplat nimic. Iar eu, ei bine, eu nu știu cum mă simt. Sunt ca un zombii. Am niste cearcăne foarte mari de la atâta plans, și efectiv nu știu ce simt. Cam a fost tot timpul lângă mine, la fel și Cris și Kat. Totul e un dezastru. După inca 1 ora de așteptat care părea o veșnicie, doctorul apare.
-Domnule doctor, cum se simte Nate? întreabă Cam.
-Da, cum se simte fiul meu? Ei bine? întreabă mama abia respirând.
-Am făcut tot ce am putut ca să îl salvam, dar în zadar..... Nate a murit. Condoleanțe! spune doctorul și apoi de retrage.
Mama de prabuseste.
-Nu, nu, nu, nu. Naaaaaaate. Nu a murit. Nu nu nu. Ce fel de doctori sunteți sa îmi lăsați băiatul sa moara. Vreau să îl văd. Nu e mort. Eu doar o glumă. Nu nu nu. Nate, Nate, Nate,.....nu nu nu....Nate. striga mama lovind podeaua.
Eu....eu....mă prăbușesc. Asta nu poate fi adevărat. Cam mă prinde și mă așează pe podea. Nu pot plânge, nu pot respira, nu pot vorbi, nu mă pot mișca. As vrea sa plâng, sa strig cat de tare pot, dar ceva nu mă lăsa. Sunt paralizată. Simt cum jumătate din mine nu mai exista.
-Asta nu e adevărat. Eu doar un vis urât. Nu e adevărat. Frățiorul meu va ieși pe ușă aia perfect sănătos. reușesc să spun.
După 30 de minute in care toată lumea plange, îmi revin din transa și merg la mama. În acel moment, ies doctorii cu targa in care se alfla Nate. Ne ridicăm și ne năpustim la targa. Nimeni nu poate spune nimic, doar mama și cu mine care din acel moment am luat-o razna.
-Nate, iubitule, Nate. Hai ridicate și să plecam acasă.
-Haide frățioare. Nu mă poți părăsi acum. Nu poți. Mi-ai spus ca vom fi mereu împreună și ca nu mă vei lăsa niciodată. Hai Nate, hai, te rog deschide ochii, te rog.
Targa intra într-o încăpere unde noi nu mai putem intra. În acel moment ceva s-a întâmplat în mine ce m-a făcut să conștientiz ca Nate nu se mai întoarce. Am inceput sa plâng și să strig în tot spitalul.
-De ce? Nate, de ce? De ce? Ce am făcut să merit asta? Ce? De ce? Nate, Nate, Nate.....nu nu nu.

Perspectiva autorului
Au trecut 3 săptămâni de la tragicul incident. Lumea și-a revenit cat de cat, înafara de Amanda și de Simon, tatăl lor. Clary pare vindecata. Bineînțeles ca de mai gândește la fratele ei, dar a reușit să treacă peste și să își continue viața alături ce stelele ei preferate ( așa le mai zicea ea celor din grupul ei de prieteni). Cameron e tot timpul cu ea și încearcă să o facă să se simtă tot mai bine și mai protejată. Austin sta și el destul de mult cu Clary, chiar prea mult din perspectiva lui Cam, însă acesta știe ca iubita lui are nevoie de cel mai bun prieten al ei.
-Azi ne aduce testele la matematica? întreabă David
-Da....azi vin....sper sa iau minim 7. zice Cameron
-Si eu....apropo Clary cum se mai simte?
-Destul de bine, doar ca îs petrece timpul destul de mult cu Austin și asta nu pot sa zis ca ma face fericit.
-Bine.....Cam, fi serios....e cel mai bun prieten băiat al ei. Adică nu îi ca și cum stau doar ei doi, sunt și Cris și Kat acolo.
-Da, ai dreptate. Da mi se pare mie sau ție, David, îți place de Kat??
-Da, s-ar putea să ai dreptate.
-Deci daca ai fi și tu cu Kat am fi un grup foarte drăguț.
-Vezi ca în grupul de acum se afla și Austin, Andy, Erica "sora ta".
-Ar fi fain sa ii combinam pe Erica cu Andy.
-Ei îi place de Austin.
-Atunci cu Austin, da lui îi place de Clary.
-Serios?
-Da, adică nu mi-a zis nimeni da am bănuit după cum se uita la ea, și nu îi acea privire de " te iubesc bff-ule", îi privirea de " te iubesc mai mult decât o prietenă".
-Poate ai dreptate. Mă rog, tre sa merg acasă ne vedem mâine la școală. Ii ziua Ananasului.
-Da mă...ne vedem... pa
Ziua a continuat bine pentru toți. Clary s-a hotărât să doarmă la tatăl ei ca să poată să stea sa se uite cu Cam la un film și ca să facă lucruri împreună.