Brown skin, white lies

🎭. Ziua când a început totul

Niciodată nu mi-a plăcut să împart camera cu o alta persoană, dar cu toate astea am reușit să trec cu brio de primul semestru de facultate..

— Aansel, o voce se aude în spatele meu așa ca ma opresc din drum. Așteaptă-ma, răsuna din nou și simt nevoia să ma uit pierdut în jur.

Aproape mă pornesc la drum când Mason apare de pe nicăieri. Ii zâmbesc si bat palma cu el in semn de salut.

— Unde ai dormit azi-noapte? Întreb când realizez că azi-noapte nu a dormit acasă.

— Doar mă știi, raspunde chicotind și dând din gene. Clarissa în sfârșit a rămas singură, continuă, iar eu dau afirmativ din cap.

Oftez si îmi trec mana prin păr. Nu o sa se cumințească niciodată. Uneori mă întreb de ce îl judec, mai ales când nu sunt prea departe de el.. Dar cred ca e în firea noastră, a oamenilor, să judecam tot ce mișca sub soare.

— Aansel, spune chiar pe când să intru în sala, ai făcut ceva pentru curs? întreabă și scutur negativ din cap.

Îl aud pufăind în spatele meu, dar refuz să-i mai adresez un cuvânt. Oricum, cine se aseamănă se adună și noi ne ne puteam aduna mai bine.

Mă trântesc în ultima bancă din amfiteatru și aștept ca ora să treacă. Îmi plimb privirea prin sală, căutând orice alt chip cunoscut care, desigur, să nu fie a lui Mason.

Clipesc repede și aproape îngheț când buzele sale mimează un salut. Mă întorc spre Mason panicat, dar fără vreun rost, ca mai apoi să-mi întorc privirea asupra ei. Zâmbetul sau eclipsează orice alt zâmbet din sală..

Îmi umezesc buzele și zâmbesc in colțul gurii, lasandu-mi mai apoi privirea spre foile albe din fata mea..

Așa a început totul..