Brown skin, white lies

🎭. Ziua în care m-ai innebunit..

Reușesc cu greu sa mă concentrez asupra testului, iar privirea cicălitoare a doamnei Rayn nu ajuta absolut deloc. Albastrul intens din ochii săi mai fixează încă de când mi-a lăsat foaia pe banca, așteptând parca momentul in care o sa clachez..

Acum dacă stau sa mă gândesc, cred ca și eu aștept acel moment.. Poate mult prea mult..
Toată presiunea acumulata și toată durerea in care mi se îneacă sufletul, devin pe zi ce trece, tot mai grele de suportat..

— Atwood, vocea ei se izbește puternic de mine, ai de gând sa scrii ceva pe testul ăla sau nu? Întreabă și toate privirile din clasa se intorc asupra mea.

Zâmbesc slab, in timp ce capul mi se mișcă ușor afirmativ. Mason mă privește compătimitor din banca sa, dar nici măcar asta nu ajuta..

Închid ochii și respir puternic, am nevoie de câteva respirații scurte și profunde ca sa fiu bine. Cuprind pixul mai bine între degete și îmi las privirea sa alunece pe rândurile din fata mea..

Nu reușesc sa scriu mai mult de zece cuvinte, poate nici chiar atat ca mintea îmi e asediata de ea.. Privirea mi se întuneca și singurul lucru pe care îl pot vedea in fata ochilor e ea..

Mă ridic involuntar de pe scaun și părăsesc sala fără sa privesc in urma, căci poate dacă as fi făcut-o, m-as fi întors..

Capul îmi vajaie și inima îmi bate cu putere, simt ca respir din ce in ce mai greu, așa ca decid sa-mi așez fundul amorțit pe una dintre bănci.

Pleoapele îmi acoperă ochii, lăsându-mă prada imaginii din mintea ta. Buzele tale cărnoase se curbează intr-un zâmbet.. și asta mică mea stea...

E ziua in care m-ai înnebunit!