Alarm: Bad boy

Prolog:

Îmi pun mâna pe sticla geamului rece al avionului, acum este momentul să îmi iau rămas bun de la locul pe care l-am numit "acasă" , de la momentele pline de zâmbete, de la prima iubire, de la prieteni și amintiri.
Toate astea vor rămâne aici, departe de mine și de suferința de care voi avea parte.
De aici de sus, totul pare a fi neînsemnat, mutarea mea, noua școală la care voi merge, faptul că nu voi cunoaște pe nimeni..aici printre nori, chiar și cu vremea mohorâtă din Anglia soarele pare să strălucească. Am închis ochii sperând la un viitor mai bun.

Internationall Airport San Francisco părea o mare de oameni grăbiți.
Nu mă voi obosi sa o caut pe Lauren prin multime, stiu ca ea nu este aici. Hainele ei sobre de birou ar fi fost destul de tipatoare in amalgamul de culori care ma inconjura, zeci de chipuri fericite isi imbratisau rudele așteptate cu nerabdare, dar eu?
Cine ma va imbratisa, cine imi va spune "bun venit!"? Poate doar marele semn de la intrarea in cartier.
Pierduta inca in ganduri nu am observant ca cineva m-a lovit darmandu-mi bagajul, doi baieti urmati de alte cateva cupluri stateau in fata bagajului meu căzut.
Văzând trupul aplecat peste bagaj am răsuflat ușurată crezând ca se vor scuza pentru neatenție.
"Bun venit!" Această urare îmi răsună în minte la vederea tipului blond care își verifica starea încălțărilor ne intenționând să îmi ridice geanta căzută la picioarele lui.
Ridicându-și privirea am fost uzi iță de un cer senin și totuși întunecat. O pereche de ochi albaștri mă priveau parcă încercând să mă înghețe și topindu-ma în același timp. Zâmbea necontrolat.

- Nu ai de gand sa iti ceri scuze? Spune acesta inca zambind.

Nu știam daca sa rad sau sa țip,asa ca am optat sa joc cu aceeasi arma, l-am studiat indeaprope dupa care mi-am ridicat bagajul inca cazut.

- Sunt sigura ca vei putea trai si fara scuzele mele, la fel cum voi face si eu,am spus, a privit fugitiv catre bagaj dupa care mi-a zambit inca o data.

- Aroganta ta îmi spune ca vii de peste ocean. Mai mult accentul, adaugă grăbit. Succes în a supraviețui aici vara asta.

- Nu-ți fă griji, spun pasind în mulțime.

Cand am iesit din aeroport am fost lovita de soarele puternic, totul avea sa se schimbe aici.

In fata mea a oprit o masina neagra din care a iesit un barbat in jur de 40 de ani, era imbracat intr-un sacou negru. S-a apropiat de locul in care stateam cu pasi siguri si apasati.

- Domnisoara Jenifer, doamna..

- Da, stiu. Am spus privind individul imbracat in costum, oare nu simte caldura la fel ca și mine?

Am urcat in masina lasandu-l pe sofer sa imi ia bagajul dupa care masina a inceput sa alunece lin pe strazile din San Francisco, aici pana si soarele este diferit, caldura cu care incalzeste asfaltul este.. este malefica, plina de energii negative.
Din mers, orasul pare plin de viata, fericit, prea fercit, poate ca aici exista si oameni buni, oameni care nu vor intreba de unde vin chiar daca accentul ma da de gol, nu am venit aici de buna voie, dar o sa plec cu siguranta, candva..

Am închis ochii pentru o secundă, vreau sa plâng dar lacrimile nu apar. Urăsc schimbările, urăsc să fiu tipa cea nouă. Singură și neajutorată.