~Capitolul I ~
Viața niciodata nu te intreabă dacă vrei sau nu să ți se întâmple un necaz. Pur si simplu ți-l dă.
Nu te intreabă câte lacrimi ai varsat de-a lungul acestui timp , sau cât ai râs.
Nu te întreabă dacă ți-e bine sau îți este rău .
Nu te întreabă dacă vrei sau nu , pur și simplu vine și te doboară .
Nu te întreabă dacă e prea devreme sau prea târziu, nici dacă e corect sau nu.
Nu te întreabă dacă vei suporta sau nu, nici dacă ești pregătit sau nu ca să pierzi tot ce ai.
Nu te întreabă cât de mult iubești pe cineva sau cât de mult depinzi sufleteşte de anumiţi oameni, atunci când îi va răpi de lângă tine, obligându-te să înduri chinul şi amărăciunea singurătății.
Nu te întreabă dacă meriți sau nu să fii rănit, batjocorit, umilit, trădat, părăsit, judecat.
Nu te întreabă ce ai făcut bun sau rău și, de multe ori, te răsplătește cu rău pentru faptele tale bune.
Nu te întreabă dacă vei putea trăi într-un alt loc sau dacă eşti pregătit să renunţi la visele tale şi la drumul ales atunci când îţi schimbă brusc direcţia de mers şi te smulge din locul în care sufletul tău se simte acasă.
Nu te întreabă câte ai și câte ai sacrificat pentru a avea un ceva, atunci când te păgubește de tot ce ai agonisit.
Nu te întreabă cât de fericit ai fost sau dacă măcar ai fost fericit vreodată, înainte de a te copleși cu nefericire.
Toate aceste lovituri îți dau ocazia să îți testezi limitele și să forțezi depășirea acestora.
Cu toate acestea, oricât de multe experiențe vei trăi, nu vei ști niciodată câte poți îndura. Pentru că oamenii nu îşi cunosc limitele. Nu vei ști unde vei ajunge și nici felul în care te vor schimba loviturile primite, care te pot înrăi sau te pot face mai bun; te pot transforma într-un om puternic, încrezător, luptător sau te pot transforma într-un om vulnerabil, speriat, resemnat.
Viaţa, drumurile, loviturile şi oamenii ei, te pot îndepărta sau te pot apropia de tine... totul ţine doar de alegeri.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
• Familia mea aștepta cu drag Paștele pentru plecarea in Bulgaria . Nu mai eu stateam închisă în casa cu televizorul pe muzica la maxim plângând si disperand si cerând ajutor.
Da , il iubesc pe acel tip care stiu ca ma va face să sufăr . Da . Recunosc . Si nu imi este rusine sa o spun. Punct. •
» ora "09:30 dimineața«
Ceasul suna , si o data cu el suna si inima in mine cand vad ca am un mesaj de la el. Cu bucurie , deschid telefonul si ma uit ce imi scrie . A , pai.. Ca de obicei ma intreaba ce fac. Ca de obicei eu ii raspund ca bine. Mda , si cam atat in afara de ce vorbim in timpul zilei. Interesant nu? Mda.
Cu toate astea ma iubeste si il iubesc , nu , nu am tupeu sa ii zic , da .
