"Cum se face că fiecare dimineaţă apare odată cu zâmbetul tău?"
Să îi dau send,să nu-i dau.. Inima spunea ceva, mintea altceva. Nici nu ştiu exact cum se numeşte chestia pe care o simt pentru el.. Oare s-o numi iubire? Oare s-o numi dragoste pentru un prieten cu beneficii? Oare s-o numi ataşare faţă de un necunoscut?
Trrrrrrrrrr
Wow.Părfect moment. Sigur e mama.
-Alo!
-Mhei, sper că nu dormeai!
-A..Harry!Nu, mă jucam Flappy Bird..
-Cel mai frumos lucru pe care îl poţi face într-o dimineţă aşa frumoasă!
-Mie îmi spui?
-Apropo de dimineţă frumoasă,ştii de ce am sunat?
-Nu.Totuşi aş vrea să aflu..
-E frumos,ştii, şi nu vreau să pierd timpul stând în casă,vreau să mă plimb pe plajă.
-Şi m-ai sunat să-mi zici asta?
-Nu, normal!Te-am sunat să te întreb dacă vrei să mă însoţeşti!
-Da, cred..
-Perfect.Sun la tine în faţă în 10 minute.Pup!
-NU!Nu la mine..Harry!
Perfect,ai închis..
-TATĂĂĂ, EU MERG PE PLAJĂ!
-Cu cine?
-Cu dracu să mă ia.Merg pe plajă, nu vreau întrebări!
-Ce răspuns este ăsta, April?
I-am închis uşa şi am plecat..Cred că acest comportament îi va displăcea mamei..
* *
-Hei, April!
-Să mergem, nu vreau să te vadă tata!
-Ok...
Mă luase de mâna, şi parcă simţisem o furnicătură pe tot corpul.Mi-am tras-o repede,de frică..
-Scuze, nu ştiam că te deranjează avansurile mele.
Începuse din nou să zâmbească lasându-şi dinţii străluciţi la vedere.Gropiţele atât de adânci şi atrăgătoare.. Deja delirez ..
-Dacă te întreb de ce îţi este atât de teamă să mă vadă tatăl tău..
-Nu, nu o să îţi răspund!
Îşi mutase privirea în direcţia opusă, bagandu-şi şmechereşte mâinile în buzunar şi mergând înainte până când valurile mării îi atingeau picioruşele..
Eu mă apropiasem uşor de el .
-Harry..
Îşi întoarse privirea spre mine.
-April, dacă nu vrei să vorbeşti, nu te oblig s-o faci! Normal, doar n-o să-i povesteşti unui necunoscut problemele personale.
-Nu eşti un necunoscut, eşti un ..
-Poţi s-o spui? mă întrebă el întorcandu-şi privirea perversă spre mine..
-Da!Pot!Eşti prietenul meu.Cel mai bun prieten!
-Nu, nu sunt..
-Harry, tatăl meu, nu e tatăl meu.. E doar un om care m-a primit în casa lui pentru că mama mă dăduse afară din casă, pentru că începusem să mă tai. Ea venise să mă caute, şi l-a întâlnit pe nemernicul ăsta şi s-au îndrăgostit, îar acum amândoi sunt împotriva mea..
-Cu tatăl tău ce s-a întamplat?
-Mama..l-a om.. Nu pot s-o spun Harry..
-What? Mama ta..
-Da.A făcut puşcărie 2 ani, apoi s-a întors.Mi-a promis că va avea grijă de mine, iar acum eu sunt chinuita de parcă aş fi ultimul om.
-Încă o întrebare.De ce te tai?
-Ştii, un om când decide să facă acest pas, o face pentru că nu se simte ascultat, iubit şi apreciat. Multe evenimente din trecut îl fac să îşi piardă minţile până când rezultatele pot fi şi mai rele.. Eu încă sunt tare, şi nu voi avansa. Şi momentan tăieturile sunt singurele lucruri care mă fac să mai zâmbesc din când în când .. Acum că ţi-am povestit toate astea, mă crezi că îmi eşti cel mai bun prieten? Că te iubesc şi acum, mai am un motiv pentru care pot zâmbi.
Harry iar zîmbi al naibii pe frumos, iar apoi îmi împărtăşi un sărut tandru ...
*wtf*
