Sunt o vedetă

Ce s-a intamplat?

Mă trezesc puțin amețită...sunt într-un pat de spital. Încerc să-mi amintesc ce s-a întâmplat, dar nu reușesc. Îmi întreb părinții, iar aceștia îmi spun că am cazut cu bicicleta, dar sunt sigură că nu de asta sunt aici.
Oare ce s-a întâmplat în realitate?
Părinții mei vorbesc cu doctorii, dar din salon nu se aude nimic.
(Doctorul le spusese părinților ei că trebuie să țină secret tot ce s-a întâmplat, căci fiica lor ar putea intra într-o stare de șoc la auzul acelor informații)
Am vorbit mult cu părinții mei, vrând să aflu lucruri despre mine, dar nu am aflat tot ce îmi doream, iar eu îmi doream să știu ce s-a întâmplat cu mine.

~Dupa o zi~
Prima zi pe care mi-o amintesc s-a scurs, iar acum tocmai ce am fost trezită de caldutele raze ale soarelui. Cercetam zona cu privirea și ceva lipsea, părinții mei, dar era și ceva in plus, un bilețel pe care scria:

"Draga Anna,
Ne pare foarte rău ca nu te-am putut trezi cu un sarut părintesc și că nu suntem alături de tine, dar am fost solicitați de la serviciu. Suntem plecați într-o delegație in Germania. Acum o să crezi că am pleacat pentru că nu ne pasa, dar nu e așa. Noi inca te iubim și ne gândim mereu la tine.
Ne revedem peste o luna. Te iubim.
Cu dor, mama și tata"

Nu pot sa cred, sunt singura într-un spital, nu cunosc pe nimeni, nici macar pe mine, iar persoanele pe care mă bazam au plecat. Mă simt atât de singura...
Deodată aud vocea unor fete și băieți strigandu-mi numele. M-am uitat spre ușă și am văzut o gașca de adolescenți, cred că erau prietenii mei.
Se apropie de mine și ne salutăm.
După un băiat înalt, cu părul blond și ochii albăstrii mă pupa pe obraz și îmi spune "iubito".
Oare eu aveam un iubit înainte de a ajunge aici?
Încerc să aflu dacă mă minte, îl întreb multe ca și când aș știi tot. Mi-a spus multe lucruri, realizând că eram împreună.
Am inceput sa am încredere în el și i-am spus la ureche (pentru a nu afla toată gașca) că ultimul lucru pe care mi-l amintesc e ziua de ieri. Mi-a șoptit că îl cheamă Mark, și a început să îmi prezinte ceilalți tineri, arătând spre Lisa, o fata cu parul negru că noaptea, cu un caracter prietenos, dar ținuta ei o făcea să pară dura. Chloe o fata cu parul scurt, albastru și un stil vestimentar foarte rebel. Albert un băiat calculat, cu parul castaniu. Francisco, cel mai mic din gașca, despre el nu prea am ce sa spun pentru ca el adopta un alt look in fiecare zi.
Acum nu mă mai simt singura, sunt cu a doua familie langa mine, o familie formata din prieteni, din persoane care nu au renunțat la mine oricât de greu mi-a fost. Deși "îi cunosc" de puțin timp simt că înainte de a ajunge aici eram cei mai buni prieteni, făceam totul împreună, fiindu-ne alături în orice.
Mark, pe el îl simt cel mai apropiat. Dar cred că l-am rănit când i-am spus că nu îmi amintesc de el, de aceea mi-a spus că putem lua o pauză până îmi dau seama cine e cu adevărat. Cred că are dreptate, eu nu mi-l amintesc, așa că i-am acceptat propunerea.
M-am schimbat și am ieșit la o plimbare cu fetele. Chloe a vorbit tot drumul despre un colier (cred că visa cu ochii deschiși) incercam s-o oprim, dar ne ignora complet. Eu și Lisa am lăsat-o în parc și i-am căutat colierul dorit.

~intre timp, in salon~
Mark, Albert și Francisco au rămas în salon. Aceștia au vorbit mult despre Anna:
(M)-Mark: Oare ce s-a întâmplat cu Anna?
Părinții ei nu ne-au spus nimic.
(Al)-Albert: Poate ne spune ea ceva...
(M): Nu cred că vrea să vorbească despre asta.
(F)-Francisco: Deja nu mai înțeleg nimic, ma duc la mall să îmi cumpăr ceva.

Când băieții au vrut sa îi spună "pa" au realizat că a plecat deja așa că s-au dus după el, întâlnindu-se cu fetele.
(L)-Lisa:Ce faceți voi aici?
(M): Il urmărim pe Francisco.
(An)-Anna: Noi căutăm ceva pentru Chloe.
Norocul lor a fost că l-au găsit repede pe Francisco. Dacă îl găseau cu 5 minute mai târziu cumpără tot magazinul.
Fetele i-au cumpărat lui Chloe colierul.
După au plecat cu toții spre parc, vrând să vadă reacția lui Chloe. Exact cum se așteptau, aceasta a fost uimită. S-au mai plimbat puțin prin jur și i-au arătat Annei împrejurimile. Fiecare a rămas acasă, iar Anna s-a întors în salon.

M-am întors în spital, iar pe hol m-am întâlnit cu doctorul, care mi-a spus că m-am recuperat foarte bine și că pot merge acasă. A fost cea mai buna veste pe care am auzit-o.
Mi-am luat gentuța mea micuța și mi-am căutat telefonul, dar o bucata de hârtie îmi atrage atenția. Pe ea scria "Astăzi o să am cea mai importanta zi din viața mea, o să..." iar de aici hârtia era arsă și ruptă. Abia aștept să le arat asta prietenilor mei.
Eram gânditoare in privința acelui bilet, încât am uitat ce căutăm în geanta.
Am stat mult trează gândidu-mă la asta, dar la un moment dat m-a cuprins somnul.
Deja s-au scurs primele două zile din viața mea.

Acesta e primul capitol și primele două zile din memoria Annei.
Nu promit că o să postez zilnic deoarece am lucrat câteva săptămâni la acest capitol, dar cred că a meritat, fiind mai lung, așa cum va place.
Totusi sper că v-a plăcut. Daca v-a plăcut nu uitați să apăsați butonul de vot și să scrieți un comentariu in care sa va exprimați sfaturile și opiniile.
Noi ne auzim data viitoare cu noile aventuri ale Annei. Pa pa.

(1026 cuvinte)