S-a dus si lumea mea. Plecarea ta a fost prea crudă, prea dureroasă, am simţit cum inima mea se transformă într-un cărbune, cum sângele s-a oprit din circulaţie, cum ochii mi s-au inundat de pierdere. Totul în faţa mea este un deşert şi o mare întinsă fără sfârsit, nici răsăritul nu mai apare. Soarele şi-a pierdut strălucirea şi cântecul păsărilor e mut pentru mine, până şi cerul plânge, e negru de tristeţe. Visele mele minunate impreună cu tine au devenit cele mai crâncene coşmaruri, cele mai dureroase lucruri. Florile şi-au pierdut culoarea. Interiorul meu a devenit un gol, o gaură neagră care îmi seacă şi ultima picătură de iubire, de speranţă.
