Povestea unui tanar

Capitolul 1 : Primii ani de viață

    Povestea începe într-un mic orașel numit Piatra Neamț. Un oraș foarte frumos, cu oameni muncitori și foarte primitori, aici a început să prindă viața povestea lui Andrei.

    Andrei s-a născut cu brio la spitalul din oraș, la naștere tatăl lui nefiind acolo, preferând să se distreze la o nuntă, în loc să fie prezent la nașterea primului, și ultimului, său copil. 

    Probabil pană aici vă gandiți că e ceva normal, dar priviind puțin în trecut observăm ca lucrurile erau mult mai rele, Andrei nu era dorit de familie, bunicii lui nu îl doreau, incercând de nenumărate ori să o  mituiască pe mama lui, Ioana, pentru a face un avort, toate fiind în zadar deoarece mama lui îl iubea nespus.

    Iubirea pe care o purta mama lui pentru el l-a ajutat să ajungă pe lume, tatăl lui nedorind să îl recunoască ca și fiu. Dupa 3 luni lungi si grele pentru Ioana, a început să apară și puțină veselie în viața ei, tatăl lui Andrei l-a recunoscut ca și fiu, mama lui si tatăl său, Cornel, s-au împăcat si totul a inceput să meargă în direcția cea buna.

    La șapte luni de la nașterea lui Andrei, parinții lui s-au căsătorit, s-au mutat impreună și totul mergea ca în basme, dar aceasta bucurie nu a durat mult, tatăl lui Andrei era un alcoolic, și nu a putut să ascundă asta foarte mult, dupa câteva luni de la nuntă, Cornel deja începuse să cheltuiască toți banii pe alcool, pe femei ușoare, iar apoi să o bată pe Ioana...

   Dar mama lui Andrei accepta toate astea, si făcea sacrificii doar fiindca îl iubea pe Andrei si fiindca își dorea tot ce e mai bun pentru fiul ei, așa că a rămas cu Cornel. 

    Timpul a trecut, suferința Ioanei era din ce în ce mai mare, dar nu reușea să depășească iubirea pe care aceasta o avea pentru Andrei, așa că ea se sacrifica in continuare. Când Andrei avea 3 ani, părinții lui au hotărât să plece în Italia pentru a incerca să își câștige un trai mai bun, și au hotarât să îl lase pe Andrei la parinții tatălui său. Ca prin magie bunicii lui au început sa fie de acord cu nașterea lui, și cu faptul că vor fii bunici, ba chiar au inceput să se atașeze foarte tare de Andrei.

    Părinții lui au plecat, iar el a rămas la bunici, dar...oare asta înseamnă ca Andrei va fii fericit?Sau iubirea bunicilor era doar un pretext in fața părinților?