25 noiembrie 2013
Stăteam pe bancă şi aşteptam să vină. Trecuse jumătate de oră de când trebuia să fie aici. Eram nerăbdătoare ca el să vină , deşi trecuse ceva timp de când nu mai venisem în acest loc.
Începuse să plouă , iar eu mă pusesem sub copac , încă aşteptându-l. Începusem să tremur , pentru că vântul bătea din ce în ce mai tare.
Telefonul începuse să sune , iar eu mă rugam să fie el.
Mesaj : Harry ❦
Lottie , scuze , nu pot ajunge , trebuie să merg cu băieţii la repetiţii ! Promit că dacă îmi va rămâne timp voi veni ! Love you , Harry !
Stai .. Era o glumă ? De ce telefonul trebuia să dea cele mai proaste veşti ? M-am pus jos lângă copac şi mi-am strâns genunchii la piept şi am rămas acolo pentru ceva timp. Nu înţelegeam de ce îmi spunea ' Lottie ' . Ştia că uram asta , pentru că ultima persoană care mi-a spus aşa era moartă pentru mine.
Mi-am băgat căştile în urechi şi mă uitam prin parcul care era pustiu. Îmi lăsasem capul pe spate şi mă gândeam de ce se întâmplă iar asta.
*FlashBack*
13 august , 2013
*ding ding*
Eram trezită din nou de nenorocitul ăla de telefon , eram în stare să-l arunc pe geam , doar că sigur , mai aveam nevoie de el.
Telefonul ăsta era mai rău decât mama mea , în unele situaţii. Îl iau de pe birou şi îl pun sub perină , dar începe să sune din nou , ceea ce înseamna că nu era alarma.
Mesaj : Mickey ☀
Te aştept în parc peste o oră. Să fii gata , altfel vei pierde surpriza ! Ohh , aproape uitasem..Să iei metroul până aici , pentru că tatăl meu nu-mi dă maşina , deci nu pot veni după tine. Şi eu iau metroul. Ne întâlnim la locul nosttru. Love you , Mike !
Uhm .. o surpriză ? La ora asta ? Ce l-a apucat ? Ştie că urăsc să mă trezesc devreme .. dar totuşi , o surpriză este bine venită la orice oră.
M-am ridicat cu greu din pat şi m-am dus să mă pregătesc . Mda , desigur. Ştia că mie îmi ia mult să mă pregătesc , şi totuşi nu i-a păsat.
Mi-am luat papucii , telefonul pe care l-am pus în geantă şi am coborât scările.
" Mamă , merg să mă întâlnesc cu Mike. Nu o să ajung până la prânz , aşa că mănâncă fără mine. " , mă duc spre ea şi o sărut pe obraz.
" Ok , dar sper că cine o vei lua cu mine. " , spune ea pe un ton serios , dar eu parcă nu o băgam în seamă.
" O să încerc ! " , deschid uşa şi fug , lăsând-o cu o faţă confuză , dar ştia că mă voi întoarce , pentru că uram să o aud plângându-se că mereu mănâncă singură , după ce tatăl meu plecase şi îşi întemeiase o familie destul de departe de locul în care ne aflăm noi.
Nu aveam nicio şansă să o fac pe mama să mă ducă până în parc , având în vedere că niciodată nu îi convenea să mă ducă într-un loc în care este şi Mike. Nu prea îl suporta , iar eu nu ştiu de ce , dar nu îmi păsa. Am mers pe jos , pentru că nu aveam de gând să merg cu metroul , uram metroul.
Am ajuns după ceva timp în parc. Mă dureau picioarele , dar am continuat să merg până la locul nostru , la o bancă sub un copac.
Acolo era , după părerea noastră , cel mai frumos loc din tot parcul. Dacă aveai norocul să vezi răsăritul sau apusul când erai acolo , îţi dădeai seama de ce credeam asta.
