—”îmi imaginam altfel ziua ta de naștere.
tare mi-aș fi dorit să mă fi aflat lângă tine, să-ți șoptesc la ureche vorbe de amor, să îți pun în circulație fiecare vas de sânge mușcându-ți lobul, așa cum îți place ție. aș fi vrut să îți cânt o romanță; știi că nu am cine știe ce voce, dar dragostea mea pentru tine ar fi trezit în mine glasul cu care n-aș fi crezut niciodată că aș putea fi înzestrată. aș fi vrut să mă cuibăresc la pieptul tău, să ne unim corpurile de parcă ar fi fost unul și același și să stăm lipiți unul de celălalt până nu am mai fi putut respira. aș fi vrut să te sorb din priviri, să îți parcurg fiecare centimetru de piele, atât cu ochii, cât și cu trupul. aș fi vrut să îți mângâi trăsăturile atât de bine definite și conturate, de parcă ar fi fost prelucrate de mâinile celui mai iscusit sculptor.
aș fi vrut, oh, cât aș fi vrut să îți arăt iubirea-mi!
în schimb, nu am reușit decât să îți trimit un amărât de mesaj. nu meritai un simplu ”la mulți ani” din partea mea, iubitule. tu meriți galaxii, tu meriți dragoste cât să cuprindă oceanul, ba mai mult decât atât. tu meriți universul, și nu el pe tine.
dar rămân încredințată că, într-o zi, ne vom regăsi. ne vom regăsi, iar atunci n-am să mai permit ca nimeni și nimic să ne separe inimile. e o promisiune.
să ții minte asta.”
