—”nu, nu e în regulă să fii dependent de persoana pe care pe o iubești. nu e în regulă să te frămânți ore în șir că nu ți-a răspuns la mesaj sau că a părut puțin rece ultima dată când a vorbit cu tine. nu e în regulă nici măcar să ai nevoie constant de atenție din partea sa și să-ți repete de cincizeci de ori pe zi că te iubește.
în iubire nu este vorba despre a găsi pe cineva care să te completeze, pentru că tu ești deja complet, crede-mă. omul poate să facă lucruri mărețe și singur. și atunci care e, de fapt, rolul iubirii?
iubirea combină potențialul a doi oameni, astfel încât ei să realizeze ceva mult mai bun, pentru că sunt doi. și oricine știe că unde-s doi, puterea crește. iubirea sună cam așa: ”nu am nevoie de tine, dar te vreau din tot sufletul meu, pentru că potențialul tău se îmbină perfect cu al meu și nu vreau să ratez ocazia de a-mi depăși limitele, separat, dar împreună cu tine. te vreau pentru că mă faci să vreau să devin o variantă mai bună a mea în orice clipă, minut, ceas.”
despre asta ar trebui să fie vorba. iubirea nu ar trebui să te facă să pierzi nopțile plângând din cauză că nu te simți niciodată suficient de bun. ea te face să te simți mai bun, din orice punct de vedere.
cred că așa ar trebui să funcționeze toată treaba. orice trece dincolo de acești parametri, devine obsesie.”
