No Rules

Capitolul I

Helău! Mă numesc Jessika Rose, dar îmi puteți spune Jess și în momentul de față abia m-am trezit. Acum mă holbez în oglinda din baie. Ce să spun? Mi-a aparut un coș fix în vărful nasului, e clar, arăt ca o cotoroanță, doar ca mai... tânără.

Puteam să îmi văd reflexia, eram așa obosită, nu era de mirare când eu lucrez până tărziu la o cafeneua, Claire*s Coffe. După cum bănuiti, Claire Brown este șefa mea și mă va omorî dacă voi întîrzia. Dar imi amintesc că de fapt sunt atât de obosită pentru că după job am fost în club, unde am baut vodka și am povestit cu o parte din colegii de la servici, cred ca asta a fost tot. Nici capul nu mă doare atât de rău. Îmi trec repede peria prin părul lung și castaniu, care se vărsa obraznic pe umeri în valuri inegale. M-am hotarât ca mă voi tunde, vreau o tunsoare pixie, dar... parcă nu dunt pregătită. Eu vorbesc de peregătiri, când toată viața mea este un haos total. Da! Eu nu am reguli! Eu doar trăiesc! Nu vreau să ratez nici o oportunitate.

- Fără reguli! Imi auzi eu vocea, care a căpătat un ecou ciudat în baie.

Dintr-o dată am putut observa cum o umbra de tristete îmi impăiejenește ochii albastii închiși, stomacul mi se strânge brusc, iar respiuratția devine sacadată, o lacrimă mare se prelinge pe obrazul plaid. Iar mi-am amintit... o mulțime de scene... imagini.. frâturi, au început să se deruleze sinistru prin fața ochilor.... apoi aproape involuntar am spus, ca un robot programat, cu o voce fără inflexiuni:

- O viață fără reguli e ca o barcă fără cârmă!

O undă nemiloasă și rece imi strfulgeră șirea spinarii, lăsandu-mă paralizată. Ma uit năucită la reflexia din oglină.

O fata! Doar o fată, cu ochii frumosi, cu un coș pe nas și buze groase, care este deja adult! Care nu se mai duce la facultate, pentru că trebuie să munceasca zilnic, pentru a supraviețui. Involuntar imi trec mâna la tâmplă. Simt urma unei cicatrici, o masez usor, iar lacrimile incep să mă năpădească.

Imi acopăr tâmpla repede cu o șuviță de par, scutur violent din cap, imi șterg lacrimile. Din această cauză nu purtam părul prins și nici nu doream să mă tund prea scurt.

- Jess, e trecut! Revino-ți! Mă încurajez cu voce tare.

Mai înainte să ies din baie imi mai mormai o data *No rules!* Cred că ar trebui să îmi fac un tatuaj cu asta!

Imi iau în grabă geanta din hol, mă încalț și ies val vărtej pe ușa apartamentului. Iar voi fi nevoită să alerg dupa autobuzul nenorocit. La jocurile olimpice ar trebui sa adauge o nouă probă, alergatul după autobuz, cu siguranșă ași lua medalie de aur. Un zâmbet îmi luminează fața.

Din fericire autobuzul era chiar în stație, așa că m-am urcat grăbită. Era de înțeles că nu exista loc liber, ața ca mă înghesui și eu printre oameni. Nu pot spune că sunt de mult în acest orășel, este mic, nici nu există mall. Totuși simt că aici pot fi protejată și în siguranță.

Zâmbesc când îmi amintesc de modalitatea de a alege acestă locație, am închis ochii cu harta în față și unde am pus degetul acolo am mers. Lenox se numește.

Nu regret! Nu prea cunosc multă lume...încă.

Un gând îndrăznbeț îmi încolți în minte: ce ar fi dacă m-aș apuca de niste cursuri online, să fac niște studii la distanță? Poate arhitectura? Sau home design? Chiar îmi plăcea acest domeniu foarte mult. În timpul liber mă uitam pe youtube la decor interior, mobilă. Chiar mi-ar place!