No Rules

Capitolul II

Nu îmi venea să cred căașteptam deja de 10 min în fața cafenelei Claire*s coffee, imbrăcată la patruace. Era cev anou pentru mine să petrec atat timp in oglină și să mă gătesc. Magândisem că nu vreau să mă imbrac în rochie pentru ca nu vreau sa fiuprevizibilă așa că mi-am luat o salopetă modernă roșie, pe care am combinat-ocu pantofi stiletto aurii cu un toc incredibil de inalt.
Mă întorc spre vitrina cafenelei și îmi studiez imaginea, silueta mea era perfect definită de salopetastrâmtă, iar decolteul adănc dezvelea contururi apetisante. Hmmm... trebuie săport mai des bluze decoltate, îmi spun eu. Chiar petrecusem timp să mămachiez, imi acoperisem coșul cu o tonă de concealer și pudră, imi conturasemochii făcând niște smokey eyes cu negru și auriu, chiar imi ieșise super bine,iar părul era desprins și căde aușor pe umeri fiind ondulat în stil beach waves. Oare îi va place și luiAndrew? Sau va crede că m-am străduit prea mult să îl impresionez? Doamneee,chiar nu vreau să se înțeleagă asta. La urma urmei nici nu știu ce caut pe acolo... dar nu pot să mă duc nearanjată, doar ca să par că nu îmi pasă. Esteun eveniment. Mă încurajam eu, atmirându-mă. De data asta nu voi mai arăta ca oproastă, care nu poate să lege două cuvinte.
Da! Mă voi comporta normal și îivoi demonstra că nu a făcut o alegere greșita...Fără să îmi dau seama simt inspatele meu o prezență străină și o mânnă mare care mă cuprinde străns demijloc. Tresar! Inima îmi bate cu putere! Îngheț!
-Arăți minunat! Se auzi o vocesexy și joasă, imediat un parfum bărbătesc și scump mă inconjoară inundându-miîntrega-mi ființă

Alături de rflexia mea din vitrină apare încă o siluetă. Una de bărbat.Era el!Mă întorc brusc! Eram la doar cățiva centrimetrii unul de celalat. Arăta și mai bine într-un tuxedo negru,părul era aranjat cu gel, ceea ce făcea să îi iasă în evidență ochii, carecăpătaseră o nuanță de verde închis...era... foarte provocator, foarte sexy,foarte...Cred că rămâsesem cu gura căscată mult timp, parcă eram himnotizată. Era ceva la el atat de irezistibilșiapetisant. Il doream! Nu îmi venea să cred că mă interesa atât de mult unstrăin. Că eram cucerită de o persoană străină de care nu știam nimic, pe caredoar ce o văzusem de o zi. Nu eram normală la cap. Era imposibil pentru mine caceva sau cineva să mă amețească in halul acesta, să ămi ia mințile. De obiceieu eram cea care cucerea pe oricine oricând. Eu eram cea care făceam totulpenrtu amuzament , fară să îmi pese de sentimentele nimănui, de consecințe, decircumstanțe, pur și dimplu nu îmi păsa pentru că la mine nimivc nu era dedurată . Dar acum era altfel. Acum doream să mă placă, să mă vrea! Să fie cumine!

-Vrei să vi sau rămânem aici?Întrebă el, arcuindu-și buzele splendide într-un surâs cu subînțeles.
Atunci mă îndepartez puțin deel lăsând ca mâna lui să se desprindă de mijlocul meu, dau din cap in semn aprobator și pornim spre margineatorotuarului unde îi eara parcată mașina. Încă imi simțeam șoldul cald și parcămă furnica placut de la atingetea lui. Oare de ce nu spuneam nimic? Acum va crede că sunt o copilă care nu a mai văzut bărbați în viața ei. Sau va crede căsunt scapată de la o mănastire de călugărițe. Trebuia să îmi revin urgent!Imi deschide ușa din dreaptași mă urc in mașina lungă și spațioasa, cred ca era un Audi. El se urcă la volan și mașina pornește.Până și mașina cu scaune de pieleera inundată de parfumul lui.
-Credeam că nu mai vi! Spun eutăios fără să il privesc. Să știi că nu imi plac oamenii care înârzie. Adaug eucu un ton supărat. Deci nu pot să cred ca acesteaerau primele mele cuvinte pe care i le spuneam. În loc sa zic și eu ceva drăguțși intleigent.... ce mă apucase?
Cred că doream sa îi demonstrez ca nu il placși nu mă atrage, sau mai degrabă să imi dovedesc mie...
Un râs zgomotos și cald veni din partea lui Andrew.Cum de râdea? Râdea de mine înhalul acesta? Deci nu îl pot înșelege pe omul acesta, mă gândeam eucontrariată.

-Cine vorbește deîntărzieri?! Adaugă el cu unn ton jucăul "Miss Jessika de la Claire*s coffe"spuse e, ridicând o sprâncenă. Îmi folosise intențonat numele de pe ecusonul dela job, pentru a-mi sublinia că întărziasem de dimineață la servici. Of, 1:0,dacă o ținea așa cred că voi ajunge pe minus grav de tot.
-Se pare că devin o adevărată inspirație pentru tine, i-o întorc eu , cu același ton jucăuș
.-Poți să știi, chiar nu am maifăcut așa ceva până acum, nu am mai invitat o persoană necunoscută. Dar stailiniștită că nu ai nici cea mai vagă idee ce inspirație mi-ai oferit, zise elfără să iși dezlipească ochii de la parbriz, fiind atent la trafic. Totuși ceva în vocea lui și modul cum accentuase cuvintlee mă făcea să cred că se referisela mult mai mult.Oare omul acesta trebuie săvorbească tot timpul cu subînțeles?
Ajunși în fața restaurantului m-a ajutat să cobor din mașină și am pășit amândoi înauntru. Am rămas plăcutsurprinsă să văd că localul fusese redecorat cu o mulțime de piese frumoase demobilă care te ducea cu gândul la diferite perioade de timp, obiecte scumpepentru decor interior, diferite tablouri pictate cu gust. Ce nu aș fi dat săpot să îmi decorez apartamentul cu elemente din această încăpere. Bine înțeles căpe lângă aceste element încuântatoare, mișuna de grupuri de oameni care vorbeauși atmirau piesele, iar în mijloc se afla un bufet unde se întideau niște mesepline cu bunătăți și băuturi fine. Unde ajunsesem?