Prolog.

50 6 0
                                    


"Sunt atât de fericit astăzi
de parcă mi-aş lua la revedere de la viață, 
de parcă mi-aş băga în inima un măr
ca să nu mai bată, ci să stea dracului, -
ca să pot să mă apropii de tine şi să-ți spun:
-Mă, ți-o fi sete, 
ia şi tu şi muscă un măr!"
                                     -- Nichita Stănescu

Dacă am învățat ceva de la cel ce trebuia să-mi fie tată, ar fi chestia cu încrederea. Nu oricine îți întinde o mâna şi îți zâmbeşte frumos te poate sprijini în momentele grele, chiar dacă tu crezi asta. Ei bine, cam asta ar fi povestea mamei mele. A crezut în "tata". A crezut mult. Asta fiindcă îl iubea nebuneşte.

Păcat că sentimentul nu era reciproc.
 

OtravăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum