Ride on the way to ●● l o v e ●●

1

Este cu mult înaintea dimineții, iar Min Yoongi déjà conduce către un nou loc in care să se simtă liber alături de May.

Liber de stresul și presiunile trupei. Au terminat turneului mondial, moment în care a crezut că va reuși să petreacă mai mult timp împreună cu iubita sau poate ar trebui să îi spună soție.. Îi crește fiul de aproape un an, timp în care el a lipsit. Se simte îndatorat cu prezenta lui în viețile celor doi. Prezenta in momente nu tocmai ușoare pentru persoana importanta din viața lui.

Cu ochii roșii, nedormit are totuși grija să nu-si trezesca pasagerii. Jumătatea din drumul către Olanda deja este parcurs. Au ales amândoi o rută neclară in care stăteau doar două sau trei zile.

Il dezmeticeste din gândurile care îi năvălesc in minte continuu, plânsul fragil al copilului din brațele lui May. Ea il săruta ușor pe frunte și începe sa-l legene ușor.

— Nu dormeai..?

— Ai somnul ușor când ai un copil..

May se ridică mai bine pe scaunul din față și il privește pe Yoongi câteva secunde. Îi vede oboseala, dar el își dorește prea mult să evadeze din cotidian.

— Ajungem curând la vama. Pregătește-ti, te rog, pașaportul..

Se apropie fără să-l aproape, unindu-si buzele cu ale sale într-un sărut scurt. Ochii lui au prins viață și îi zâmbește blând. Amândoi își îndreptă atenția către copilașul care scoate sunete haioase, bucuros să își vadă părinții împreună.

Drumul a continuat ușor. Acum May este la volan, iar in spate Yoongi si copilașul. Vorbește usor și încercă să scoată cuvinte de la băiețel. Tonul copilăresc al bărbatului și gângăniturile copilașul o fac pe May să se simtă în sfârșit fericita..

— Hai sa vorbim..! Spunem: a...

— A-aba.. Aba..

— May, vorbește cu mine! Il auzi? Poate spune tata.. e destul de mare...

— Încerc să-l fac să spună primul cuvânt de câteva săptămâni.. Mult noroc cu asta.

— Dar pe mine mă iubește mult și îmi va spune tata.

— Oh, Yoongi..

A petrecut câteva zeci de minute încercând să-l facă pe băiețel să spună tata, însă May avusese dreptate. Că întotdeauna.

Bărbatul cu aspect usor neingrijit și un zâmbet inocent vine din patul din spatele rulotei și îi lasă pe Miyung in suportul lui sepcial lângă mama sa.

— L-ai obosit pe tatăl tău?

— Nu la fel de mult cum o faci tu, scumpo..

— Hei! Asta însemna că e bine, totuși.

Mică conversație se închide cu chicote din partea amândurora. La care este atent și micuțul lor, parcă înțelegând ce spun. Bărbatul se scuză și se îndepărtează de cei doi. Copilașul își ține ochii ațintiți către el și încercă din răsputeri să se îndrepte către el.

— Ta-ta..

— Yoongi! Si-a zis primul cuvânt. Yoongi!

May nu își poate stăpâni zâmbetul, iar faptul că e ea la volan o enervează la culme.. El se întorce imediat și îl ia în brațe pe micul Miyung și îi sărută repetat pe frunte.

— O sa-l iriti.. Ajunge..

— Mai spune odată.. Haide..

Copilașul își duce ușor mana pe obrazul lui si Îi spune din nou tată. Fericirea dintr-un simplu cuvântul ii fac să se simtă o familie. Unită.

Intrați în țară, aproape de locul unde aveau să stea cel puțin o săptămâna, totul era înconjurat de culorile câmpurilor de flori. Miyung bucuros își mută privirea continuu, iar tatăl său este impresionat de aceste peisaje.

......

Odată instalați, în mijlocul lui nicăieri doar cu flori in jur și intr-o casa modesta se bucura cu toții de liniște. Pentru ceilalți sunt dispăruți, nu au lăsat explicații, doar legitimatrile din vămi. Au scăpat de telefoane si de alte modalități de contact cu orice altcineva din afară.

Cat timp Park May își adormea copilașul, Yoongi este pe veranda laterala. Aranjează locul pentru ea. Decorul general este minimalist.. două scaune de lemn mari și o măsuța între ele. Un radio așezat în colțul pervazului​ și tot peisajul colorat dinaintea lor. Știa că nu sunt preferatele lui May, dar acolo credeau ambii că nu pot fi găsiți ușor.

May l-a adormit pe micuțul lor și l-a lăsat în pătuț. Ea mergând să isi facă o baie. Se întreabă unde e August D.. Dispăruse de aproape o oră și nu a spus unde.. Singurul amănunt lipsă e că ea uitase.

A ieșit după alte zeci de minute in halatul ei pufos și lung cu parul umed și ochii obosiți. Zâmbete scurt și se îndreaptă către scaunul in care a adormit el. Se așează cu grijă lângă el și i se pune la piept. Somnoros o îmbrățișează și o ridica in poala lui fără să scoată vreun cuvant. Îi mângâie spatele și îi cuprinde buzele într-un sărut prea posesiv pentru respirația ei. Dar o făcea să vrea mai mult, fiecare atingere a buzelor lui atât de feminine și totuși cu o fermitate specifica lui. Îi știa corpul și il iubea, îi era dor și tânjea să o atingă. Și totuși il retine faptul că acum trebuie să fie timpul lor.. Când avea puțin timp între concerte ajungea inapoi la ea și se întâmpla. Nu se puteau stăpâni, însă il făcea să se simtă că o folosește și apoi plecă. Acum trebuie să fie altfel..

May își ascunde privirea, roșie în obraji și se agata de el atât de copilăresc.. El îi coboară ușor pe coapse și mângâie lent în timp ce își face simțită prezența pe gâtul ei.. Făcând-o să simtă fiori.. Apoi să i apară semne mici și dese. Vocea ei se lasă auzită de Yoongi printr-un geamăt ușor, iar el se îndreaptă spre urechea ei pentru a-i șoptii..

Se oprește în dreptul urechii ei cu gura între-deschisă câteva secunde și nu spune nimic. Doar încercă să articuleze cuvinte și nu dorește să strice ce a avut până acum. Îi prinde mijlocul și o ridica in brațe că apoi sa o lase jos ușor să-i prindă mana și să se îndreaptă spre labirintul de flori.

— Miyung..?

— Doarme, nu-i așa..?

— Da, dar.. Nu puteam sa ne îndepărtăm mult. Ar putea să se trezească și să plângă.. Sau sa cada din pătuț.. Sau..

— Scumpo... Ușor..  Miyung va fi bine. Stiu că vrei să luăm masa. Vino cu mine.

— Bine..

Timpul încetinește odata cu mișcările lor in labirintul de lalele care se întinde maestuos înaintea lor. El privește in jos de parcă cerul nu exista, iar ea il urmează aproape inconștienta..

Sunt amândoi jos in mijlocul culorilor, isi admira expresiile si își vorbesc fără cuvinte. Din exterior pare nebunesc să-i vezi astfel, atât de fericiți in mijlocul e morții.

--- Mă simt ușor, May.. De parcă sunt liber pentru prima data..

Doar vântul mai aduce sunete in câmpul gol. Femeia care îi aduce atâta fericire, tace.

--- Vorbește-mi.. Suntem fericiți..

Prezenta ei iubitoare ii umple sufletul si zâmbetul ei persista blând, dar ochii ei sunt triști.

--- Ce bine că MiYung dormea.. Ar fi fost prea crud să vina cu noi..