#R

31 2 0
                                    

Ştii ... mereu am vrut să văd marea .
Asta era prima dorință pe listă, alături de celelalte 1000 .
Nu m-aş fi gândit că e supărată pe mine şi că ar vrea să mă îmbrățişeze cu valurile ei moi, să mă ducă la fund, să nu mai ştiu de mine .
31 august 2017 e singura dată care-mi răsună în minte atunci când îți aud numele ...
Mi-ai fost ultima zi de vară şi mi-aş fi dorit să se repete la nesfârşit. De fapt tu ai fost vara mea de 2017 ...
Plaja ne-a legat într-un fel, auzisem ca are puterea asta, de a lega destine...
Îmbrățişările tale imi agitau sufletul, iar marea de ciocolată din ochii tăi mă liniştea de fiecare dată când îi priveam pe furiş .
Stăteam stingheri în mijlocul mării şi ne doream să urcăm spre lună, să ne cufundăm încet împreună, ținându-ne de mână...
Mi-e cam dor să-ți simt nisipul jucându-se prin mâna mea, croindu-şi drum spre inimă...
Respiră-mă şi expiră-mă frumos, te rog ...
Iar eu te voi cânta frumos, cu prețul vieții mele ...

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Sep 13, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Amintiri cu tineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum